Sa fii misterul ...

...meu, cu care imi imbrac iubirea...

Ploua in noi

Ploi in doi...dintr-o lume de nori, ce alearga pe cerul unor vise noi...ploi ce ne spala, cutele, si ne lasa urmele...pasilor goi...
Ploi de sunete ce vin dintr-o chemare dintr-un far de vise.
Ploi ce uda semintele sperantei.
Ale noastre nopti pline de ploi...in care, ne-am strecurat in inima celuilalt.
Ale mele ploi, care au trecut peste miile de masti, nascute din valuri de stari.
Ale tale ploi de liniste...ce si-au facut aripi peste ale mele ploi...
Ploi in doi, ploi din noi...

Ea, cand trecea...volanele ii jucau, vesele , in privirile trecatorilor...fermecati de naturaletea copilariei...isi flutura bratele incercand sa explice ca o libelula traieste doar 14 zile...si ca mandra de bucurie...aceste 14 zile le dedica unui Zbor inaltator...
Serile ea, visa, ca zboara si ii cresc aripi, in timp ce zboara tot mai sus...rade in vis...cainele ei...care sta in fiecare seara langa ea, ca un strajer, tresare...si cu multa reverenta, ii adulmeca rasul...merge linistit si sa intinde...la picioarele ei...penduland...
la al 10-lea pendul...ceasul rasului a stat...
fata a adormit in tacere...iar spre dimineata...cand soarele a dat cu prima geana de lumina peste fereastra camerei, ea...visa...ca aripile ii scad si ca libelula din ea se stinge...cele 14 zile au trecut...
cand a deschis ochii...isi mai amintea ca ...libelula din ea, s-a simtit fericita...
Oare ce continut are viata unei libelule traita de un om in visul sau?...ea...se intreaba...
caci, viata unei libelule pare simpla...pe cand viata unui om...de cate zile are nevoie un om pentru a simti ca poate zbura...catre lumea lui?...cand simte el asta...cu totii avem un mecanism al evolutiei noastre care ne ghideaza spre urmatorii pasi...insa omul, aceasta structura permanent cristalizata care reflecta in nuante lumea...

Baletul stelelor cazatoare

Imi imaginez despre oameni ca sunt precum stelele.
Ca dansul lor in viata tine doar o secunda, si ca frumusetea lor consta in paleta de culori pe care lumina lor o reflecta pe pamant...in timpul caderii...
Un balet de stele cazatoare...un spectacol dat intre cestile care in aburi...strecoara esenta sufletelor ce-au cazut din cer, prin scanteierea lor...pe-un vapor, de vise...unde ca sa fii treaz trebuie sa asculti fiecare cantec de pasare care se strecoara printre rotile de tramvai...
O palarie cu borurile roase...care plina de praf...in stralucirea soarelui...sa scoata la iveala istoria modei...
Un timp...o cana de ceai...din nou...intre doua suflete...intr-o lume pe care vapoarele prin trecerea lor...o suiera...printre valurile albe ale viselor inca nescrise ...
Un balet de stele cazatoare...si o scena pe care sa ne expunem, noi...aburi ce danseaza fermecator, pana la epuizare...

Cavalerii de portelan

Visam candva ca exista cavaleri de portelan...cei care cu sufletul lor, se ciocnesc de suprafetele dure ale existentei, si care in trecerea lor, lasa urme de cioburi, incrustate in viata...acele lumi etern agatate de-un cer al viselor eliberatoare...si al fortei de a se asterne pe planul istoriei...

Asfaltul Pistruiat

Asfaltul impestritat cu petale dezlipite de crengile libere...poarta astazi emblema primavarii...
Pistruile lui, ma emotioneaza...ma scot din latura cotidianului...si elimina cu totul banalul acestei capitale...care matamorfozat...in arcusul unei viori...traverseaza unduite cai...prin sufletul omului...o vioara care prin corzile ei vibreaza emotiile vietii...

Evadare in Culoare

Gaseste-mi o panza prin care sa intru, iar lovirea panzei de trupul greu...sa fie asemeni impactului pe care apa il are la atingerea unui obiect greu..lasand unde pe planul apei...la fel panza...sa lase unde de culoare pe planul sau...in timp ce pasii mei inainteaza prin culoarul de culori...si fiecare haina a gandurilor mele sa se transpuna intr-un simbol...care sa imbrace panza...astfel incat la final sa pot vedea ce sunt eu cu adevarat...si in ce culori pot picta albul...aceast plan al posibilitatilor din care la inceput se naste unda unui plan si punctul sau de plecare...gaseste-mi o panza...

Cu sufletul florilor...

...cu sufletul florilor se joaca pasarile...
...luand pe aripi mireasma lor...
...inaltand-o pana in zorii unei noi aparitii...
...fiinta...nascuta din flori, ridicata pana la nori, si transformata in eternul feminin...
...care imprumuta din cer vestmant de petale...si se asterne pe pamant sub forma unei noi primaveri, dintr-un ciclu reinnoit...de fiecare an in parte...
Masor cu privirea fiecare nor, si vad cum din el cad ploi ce aduc dimineti cu soare ...iar aleile pe unde trec...au copaci inmuguriti...
Parfum de primavara...ce se strecoasa in inima si face din ea...sa tresara timpul, spatiul...care dispar atata timp cat parfumul persista..

C-un ultim parfum...Istoria unei emotii

...pierdut printre hainele tale, ma rataceste...efemer...
...nuanta pala, a unei amintiri...
... care readuce pe fundalul imortalizat al unei zile...
...clipe in care parfumul a devenit chipul unei transformari...
...ce te tine viu, prin simturi...
...atat de viu incat cred ca esti aici...de fiecare data cand trag aer adanc in piept...
...si-mi soptesti atunci cand rascolesc cu mintea...fiecare por...al pielii tale,
care a inmagazinat atata substanta...
... de la care cu greu ma pot sustrage...
...cand parfumul tau pleaca...
...parca imi pierd busola...
...asta se poate numi...
istoria unei emotii...
...pe care filmul mut o poate reda...doar prin gesturi...

Suprema ratiune de a fi...

...se naste, se creeaza si se intretine prin puterea cuvantului, a gandului, a spiritului...

"Ei bine, acum intelegem acest cuvant rezervat altcuiva, inexprimabil, neasteptat, in acelasi timp, neintrerupt, afirmand silentios ca acolo unde orice raport lipseste, subzista inca, incepe chiar relatia umana in preeminenta ei suprema, este acel cuvant cu adevarat infinit, care, revenit in lume, toti cei ce indurasera acea experienta imposibila pentru a fi unul pentru sine insusi s-au simtit chemati sa ne reprezinte vorbind, pentru prima oara fara sfarsit , fara oprire." - Maurice Blanchot

Am sa afirm despre tine ca esti cel mai frumos, unic si important lucru care mi s-a intamplat in viata. Despre tine pe care te iubesc, oricine ai alege sa fii...om, sau poate floare, munte sau poate soare...nor sau poate umbra, portocala sau poate curcubeu, atingere sau poate racoare...alinare sau poate incurajare...te iubesc...oricine esti, pe tine...omule care alegi ce vrei sa fii...cu drag, iti dedic aceste palide simtaminte...menite...sa palpaie ca o scanteie in mintea ta.

Suprema ratiune de a fi...se incheie mereu, cu inca o zi...din care am cules note aurii...si le-am asternut pe-o foaie...cernuta cu siroaie...de ganduri.