Oglinzi

"Trebuie sa plec zilele-astea
si n-am intrebat oglinzile
daca te-au invatat sa vezi
miezul flamand al lucrurilor.

Daca ti-au spus ca aparenta
ascunde ape adanci
si cuvintele au cifru
in indexul sentimentelor."
(Dan Florin Docsanescu)

Funda

Ne indragostim…

Ca sa ne innodam fericirea-n-tr-o funda…

Cu panglici lungi…ce ating, intr-o secunda

Doua destine, prefacute intr-o clepsidra

In care timpul se imparte in doi…

Cu panglici lungi, cu gene lungi…

Te mai framanta intre priviri…

Cate-o naluca a unei amintiri…

Dar intr-o funda …se mai ascund

Si ganduri sifonate…

Si-atunci revin in simtiri..

Si ma praval in soapte…

Clandestin…ma petrec…

Printre brate…si ma infasor..

Intr-o funda..de sperante…

Coltul inimii

Coltul lumii

Inmuiat…

Intr-o inima …

Faramitat…

In simtiri…

Se preschimba

Neincetat

In valea

Plangerii

Unde lacrima

Unor ingeri

A faurit

Un catarg

De idealuri

Parfumat

Cu pasul sacadat

De domnisoara

Mangaiata de o toamna

Ce-si duce trena…

De frunze uscate…

La altar…

Ciripiri tresar…

Se impart…si se despart…

In chemarea sacadata

Cadentata…

A unei litere de tipar…

AAAA…scapat…

Un oftat…

OOO…f, sa-mi incalt…

Fericirea in pantof…

Si s-o port alene…

Spre viitoarele troiene…

Unde or sa-nghete…

Genele semete…ale unor stele..

Cazute si ele…

Din simtirile mele

Ce-si dezvaluie in taina

Ascunsa teama…

A dezlantuirii…

Unui om…

Inchis in teminita…

Falselor oglinzi..

Care privindu-se

Se transpune fara voie

In identitati …perene…

Ce-l condamna…

La o lupta…

De recunoastere…

A propriei identitati..

Care ii vorbeste…

Doar cand el…se plimba

Cu ochii inchisi prin camera

Cu oglinzi…

Coltul lumii vazut prin falsele oglinzi…

Inmuiat in inima..

Si stors…de toata esenta…tare, a lucrurilor care ne fac sa vibram…mi se pare a fi…unicitatea si scopul pentru care suntem in vizita in camera cu oglinzi…

O casa cu multe iesiri si intranduri…imbratisata de pelegrinari…unde oamenii se cauta…in cate un colt…uitat de lume…

Alb

Alb...si ce daca?
Ce daca vad numai alb?...mintea este o prelungire a unui strigat in culori...un ansamblu de mii de cioburi...framantate in ciocul spart...de pasare rara...milenara...ce m-a nascut intr-un cuib de lut...si m-a crescut in lumi de ceara...care ard in tangoul secundelor...ce-si danseaza sfarsitul de extaz...Alb...alb...in mintea mea pleaca si reapar...marunte minute...prefacute in placute...prefacute...subirele zabrele...dincolo de care se zbate o pasare care nu stie...ca trecerea timpului , e o paleta vie de culori, care la final, sunt inghitite de marele Alb.

Te Pretuiesc

Daca astazi citesti vei sti ceva ce nu ti-am spus pana acum...ca te pretuiesc...pentru ca citesc, in ochii tai...existenta mea.
Prind contur in apele ce-ti reflecta sufletul...si imi modelez realitatea dupa formele tale cu si fara fond...si oricat de mult te-ar desparti orasele...gandurile...zilele...tot te simt aici...in fiecare colt de zi ce ma cuprinde...

Palizi si translucizi

sunt ochii ...goliti...de timpul lor...o sticluta cu rom...cu esente tari...ramase intr-un strop oarecare.

Asa , o zi, pare , o oarecare, de la inceput pana la sfarsit...o lumanare , ce se topeste, intr-un timp uitat, scurs fara incetare si parca amutit...intr-o coma profunda. Nu mai simt, decat...ultimele ore...ale zilei ce s-a dus...in zborul sau spre apus...intr-un tango, la bratul infinitului inchis...si ma intreb cand e oare timpul meu?...vad trecand oameni , in ritmul lor, alert...
sper sa nu ma pierd, printre ei cu fiinta, si sa raman totusi palpandu-mi propriul drum, in intunericul acesta amalgamat cu cristale reci...ce stralucesc asa de puternic intr-o inima ce vrea sa-si invinga poticnirea...
extazul de a semana cu o stralucire imi tulbura gandirea...poate...exist pe pamant...sa sustin stralucirea, nu sa o redau...lumii, sa o expun...sa o compun...ci fara doar si poate...sa o sustin...
sunt in lume...sa-i sustin pe cei cu pasul alert...sa le tin trena...sa ii admir de aici de pe pamant...ca un copil avid de cerul deschis...caruia i s-a inchis pe retina...o stea...

Poate nu-s decat in sinea mea...omul cel mai mic...dar chiar si asa mic...pamantesc ma numesc....in faptul firii si ma indreptatesc a exista sub forma oglinzii...copacului si grinzii...care te acopera cand totul se clatina....