Navigatie

Incepe o noua etapa a vietii mele si o intrare intr-o noua lume. Am reusit si sunt recunoscatoare pentru toate resursele si suportul primit.

Incepe era navigatiei prin viata la propriu si la figurat. 

Cipru

 Acest martie vine cu o miscare spectaculoasa ,o pirueta la 360 de grade...de spontaneitate. Slava cerului ca inca o am in vene si-mi curge nedefinit , dar curge...e fluida si se simte, fiindca uite-asa am reusit sa pun in actiune o dorinta. 

Si a iesit ca un vis. O poveste plina de vibratie si de magie. Sunt recunoscatoare pentru felul in care s-au asezat lucrurile. In urma cu un an citeam cartea " Insula copacilor disparuti- Elif Shafak" si asa m-am indragostit de ideea de a avea un smochin in casa si evident de a darui un smochin si prietenei care mi-a oferit cartea. 

Iar miercuri, pe data de 12 martie , dupa concertul din Quantic , Sukar Nation, unde m-am vazut cu Carina si Bogdan, am avut ocazia sa fiu partasa la o minune. Imi scrie aproape de miezul noptii Elena , sa imi spuna ca e un loc liber in plecarea cu grupul de prietene , spre Larnaca-Cipru. Si ca e in plan sa vizitam si Nicosa iar surpriza cea mai cea, temperatura este una de vara si e de plaja. 

Am reusit sa ma scutur de felul meu initial de a ma tine de program, am profitat de ocazie si am acceptat. 

Pe 13 martie seara , am avut zborul spre Cipru. L-am inceput cu prosecco si rasete. Si parcursul a fost un miracol plin de savori urbane , de miro placut de aer marin, de calatorie cu vaporul, apus , rasarit de luna rosie, taverne ascunse, romani buni si serviabili. Si Nicosia, capitala unde intre doua targuri este granita intre turci si greci. Mi-am amintit astfel de carte. 

Calatoria s-a sfarsit intr-un spirit de voie buna si mai vreau....cu iz arabesc si voci familiare. 

De neuitat, de revazut, si mai ales de continuat calatoria spre necunoscut. 

Asa se face ca apetitul starnit m-a condus sa ii fac mamei o surpriza...de data asta cu iz de sangria si plaje cu perle. To be continued!

Cafea+soare+prieteni+munte=LOVE

 Este despre prietenie. Este despre celebrare. Este despre a fi. Carpe diem si tren, si munte, si mult bine ...entuziasm cat cuprinde , la pachet cu feminitate din abundenta. 

Despre libertatea de a fi tu insuti. Aminteste-ti cat de mult pretuiesti ce se intampla acum. Cat de mult tii la astfel de clipe, cat de dragi iti sunt prietenii si cata recunostinta le porti ca ti-au fost aproape in vremurile cele mai grele. 

La multi ani! 

I rise up

https://www.youtube.com/watch?v=lwgr_IMeEgA

M-am trezit. 

Cu aceasta melodie. Cu vibratia ei. 

Sunt in afara unei relatii. Insa nu sunt singura. Si o sa ma ridic mereu, exact asa cum incepe o noua zi. Si o sa imi adun toate puterile sa fie mereu o zi reusita,atat cat pot in ziua respectiva .

Cu recunostinta, cu speranta, cu multa credinta.

Acest proces este atat de viu de inspaimantator uneori, si cateodata imi inspira enorm de multe senzatii, trairi si multa pace. Mai multa integritate in ceea ce ma priveste. 

Asa mi se renaste autenticitatea, curiozitatea nativa si frumusetea sufleteasca ce infloreste neincetat . 

Multumesc ca sunt. 

Ca respir si ca am toata forta sa schimb ce pot . 

Si sa privesc cum in timp toate certitudinile pier.

Cum imi ramane doar sa sper si sa ma incarc din nou cu vasta si reala plaja de oportunitati si posibilitati ce mi se ofera. Atat de libera. Ca intr-un dans. Cu propria muzica . 

Spirit dansand , dezlantuit. Da!

 

Imi doresc

 Iu Bi Re

Vreau sentimentul ala de te indunda pana in varful degetelor de la picioare, de a
-l simti ca-i profund...ca e cu mine etern, ca s-a instalat in celula si ca-mi dainuie permanent prin fiinta, si ma odihneste, si ma navaleste prin fiecare coltisor de inspir si ma duce si ma aduce ca intr-un fior prin corp, in alte si alte trairi intense, dense, convexe, perverse si extraverse...

O iubire pentru mine, iubirea din mine, iubire de sine intai. Integrata, reverberata. 

Ceea ce va doresc tuturor. Grija de voi. 

Abis ...bis bis bis

 Si un zambet, tamp , de nedescris...

Pentru ca in acest bis , al unui abis, am descoperit lumea. Altfel. Scormonind prin taceri, apoi privind , apoi respirand. 

Fiintandu-ma din nou si din nou si din nou cu fiecare repetitie care de fapt se vrea a fi o noua zi, o noua sansa, un inceput, o putere absoluta ce se da ca sa imi pot cristaliza visurile. 

Din acest abis, am vazut puterea ce mi se da, sa ma bucur ca exist. Ca pot, ca am reusit pana acum , ca sunt in viata si ca ce tine de mine este sa savurez din plin. 

Observ cum experientele  mele, vin se duc, se metamorfozeaza, se aseaza in corp, devin o realitate si apoi se transforma in trecut , intr-o amintire sau o parere pe care o tot resemnific. 

Multumesc pentru toate astea!