Inimi albastre

Este o zi in care observ cum stau si decupez multe inimi...inimi albastre. Si nu mai stiu din ce punct...a pornit totul...si am ajuns aici. Cat de repede am acceptat si mi-am dorit sa fac acest lucru...si am sfarsit...intrebandu-ma...de ce decupez inimi?...si ce vrea sa insemne asta pentru mine?
Niste inimi legate cu sfoara...unite, conectate una la cealalta...un mesaj de iubire...
Un mesaj la care si eu am vrut sa particip dand contur unui carton albastru...spunand "da" ca sa ajut...n-as fi stiut ca voi face asta...dar acum ma gasesc in fata multor inimi...si ma simt iubita si iubind...si stiu ca vin timpuri cand fiecare va primi cate o inima...

Constelatii

O lume creata ca sa o intalnesti. Fiecare om din aceasta lume, menit sa apara intr-un punct important al vietii tale. Orice intamplare sa fie de fapt premeditata...si sa aiba un scop nobil...cresterea ta.
Din toata aceasta efemeritate sa reiasa o mica parte din eternitate.

Speriata

Speriata ca...lumea mea intr-o zi...se va destrama.
Speriata ca parintii mei vor pleca...prea devreme.
Speriata ca nu voi mai avea timp.
Speriata ca nu voi mai fi...
si nu este deprimare...ci regret...ca nu am dat mai mult...pentru aceasta viata...inca vad pasari zburand...inca pot spune te iubesc...inca pot zambi...mai bine acum decat din cer...
Am nevoie de aceleasi lucruri pe care le cer...dar tocmai asta-i lectia...sa ma opresc sa mai cer...si sa ofer...
totul e o lectie de ofertare...cat mai multa ofertare...cat mai multa plenitudine...si simtire...simtire..a lucrurilor...mici...oferite gratuit...dar totusi cu cel mai mare pret...respiratia.

Sunt speriata ca urmaresc...cu multa atentie...cum trece timpul , cum mor oameni...si cum eu alerg disperata sa fac cat mai multe lucruri sa ma umplu...sa ma simt...sa ma pot atinge...si sa pot spune lucruri importante celor la care tin...sa le arat prin gesturi si prin comunicare nonverbala...sensibilitatea cu care imi impartasesc sentimentele fata de ei.

Nu stiu de ce am o astfel de viziune...de ce ma pierd printre lacrimi si ma gandesc ca nu am timp suficient sa ma bucur...nu stiu cum sa gasesc o cale...catre cea mai mare sensibilitate sufleteasca...a tuturor...cred ca pana la urma tine de fiecare...in parte cum isi gestioneaza emotiile...dar eu sunt aici...asternand cuvinte simple...in spatele carora se ascund ape adanci...albastre, oceane de iubire, de incredere, de vise.
Un avion trece acum...il privesc de la fereastra...si trecerea lui lasa urme , o linie diagonala...aud voci...vocile parintilor mei...care glumesc , o masina de spalat ...televizorul...si gandurile mele...planurile mele...si toata ziua aceasta luminoasa inainte...
O zi frumoasa.

Castelanul Rozelor

Avec délice ... je vais vous présenter un homme ordinaire, un ancien château

Castelanul Rozelor


Atmosfera de bal...sonate si rochii dantelate.

-Excusez-moi, je laisse cette danse?
-Mais bien sûr.
Si valsul rozelor isi incepu basmul.
Povestea se desfasoara in secolul 21, o vreme a iluminarii, si a turbulentelor spirituale unde castelanii, sunt fetele ascunse ale unor carti puse pe o fata de masa murdara...lumea de astazi.
Valsul unei roze incepe cu o nastere si se desfasoara pana la senectute...iar un castelan este o viata de om.
Viata unui om ce porneste a-si pune temeliile unui castel inca de mic...exersand aceasta arta...in nisip...si bucurandu-se de toate conditiile prielnice...acestui joc frumos...ce mai tarziu are sa devina un sanctuar...un labirint si o temnita...toate la un loc.
Incet incet...iscusinta umana isi face simtita prezenta...fricile pun lacat peste portile de fier...construite si ele pentru siguranta maxima...In turnul cel mai inalt...unde sade sufletul n-am lasat nici urma de legatura ...astfel incat povestea sa fie cat mai misterioasa...iar toata existenta sa fie o mare ghicitoare.
Oricand povestea se termina...cu un castel aflat in flacari...dar ca prin minune...intr-un timp foarte scurt castelul se ridica, o explicatie clara ca mintea omului este subapreciata...Ea poate crea obiceiuri si le poate mentine...iar realitatea nu mai conteaza care e...realitatea reala...sau realitatea mintii.
Dar sa revenim la partea romantica a povestii.

Je suis un homme sans amour ... trop rationnelle ... Alors mon cher, la danse, sans plus ... vous regardez les étapes, sans penser le monde ... Je me souviens que j'aime ..J'ai toujours aimé à se lever dans votre château ... pour la démolir et vous vous asseyez dans une maison avec des papillons.

Introduceţi text ori o adresă de site web sau traduceţi un document.

Anulaţi

Sa-ti iei cu tine randuri

randuri de vorbe frumoase, ce si-au facut loc prin inima ta, in colturile roase de timpul ce macina memoria...Sa iei cu tine randuri de impresii si sa iti amintesti de cele mai frumoase culori ce ti-au pictat panza spiralata pe verticala...ce urca...si se termina cu o lumina...un far...
Un far al tuturor sperantelor ca furtunile se vor termina.
Sa iei cu tine aceste randuri care sa-ti rasune asa cum rasuna vantul...printre funzele de stejar, amintindu-ti de trecere...revenire...schimbare...si statornicie...sa nu uiti nici macar un rand...caci toate sunt facute...sa te poarte dincolo de ape...sus, pe far.