Personal

 O iau prea personal...afront direct.Cand tot ce vreau e sa ma detasez...de la ideea asta , mai exact, vreau sa demisionez din postul de salvator al prietenilor mei.Am fost si sunt atat de aproape de ei uneori incat ma considera ca din oficiu, si cand nu sunt...am sentimentul acesta ca nu au vazut nimic din ce am facut pana acum...disponibilitatea mea, prezenta mea de spirit, ajutorul , timpul, spatiul...pana cand am ajuns atat de tare sa empatizez ca mi-am dat seama ca nu mai suport atata pasivitate, atata victimizare, atata lipsa de putere, atata neputinta, atata renuntare...simt ca mi se inunda caile de acees la lumina, cu foarte mult intuneric venit din lene...lenea de a trai si a vedea ...sau hai sa-i spun trauma si neputina pentru ca imi dau seama ca judec acum...efectiv ma consuma...vreau sa ajut , dar...dar , invat sa pun limite...

Imi mai dau seama si ca stand si ajutand , fac mai mult rau decat sa fac un bine. Chiar daca inital pare ca ma indepartez de fapt, ii las celuilalt spatiu sa se vada, sa se recladeasca...va spune desigur...ca in tot procesul lui a fost singur, ca nu l-a ajutat nimeni, ca si-a dat seama cat de bine se descurca...cam asta vreau sa creada fiecare...pe de alta parte...e doar o versiune...pe care fiecare o uita din prea multa subiectivitate , emotionalitate si prea mare concentrare pe cate...o pereche...care decide intr-o zi sa plece cu toate gaurile din ciorap...doar pentru ca tot din lene...nu vor sa si le coasa. 

Metafora responsabilitatii pe care pe multi ii striveste...

Asa ca...dragele mele fiinte vii si pline de farmec...va transmit de aici din sufletul meu, putere, iubire, incredere si sustinere. Sa prindeti aripi. Va calauzesc prin ruga si prin gandul meu. 

Cupajul zilelor

 Un amestec fin si rafinat intre ce vreau sa fac , ce pot sa fac, ce imi doresc si ce am nevoie...sa fac...ca sa fiu ...pe deplin , un eu satisfacator , pentru mine...desigur...

Tu ? Tot asa?

Hai ca stii despre ce vorbesc...de cate ori nu te-ai impotmolit pe drumul lui "a fi" din mintea ta...cu cel ce esti in realitate...si ce vrei de fapt sa fii...in imaginatia ta...

Am inceput din ce in ce mai mult sa lucrez la alinierea asta intre ceea ce gandesc, ceea ce spun si ceea ce fac si sa ma straduiesc cel putin in ochii mei, sa fiu o persoana congruenta cu aceste trei planuri. Cu cat ma tin mai mult de ele cu atat mai mult incep a ma descrie ca sunt o persoana principiala si echilibrata...asta e baza. Imi mai permit si abateri.Pentru ca sunt firesti. 

( si scriind toate astea imi dau seama in ce mare iluzie traiesc, tot creand povesti despre cine sunt, ce sunt, cum sunt , de fapt...doar observ si imi place sa fac relatari de la fata locului)

Tu ti le permiti?

Revenind la cupaj...ca definitie a amestecului unor soiuri variate de musturi si vinuri pentru a da un gust cat mai versat...

In fiecare zi cand ma trezesc...

Se repeta niste lucruri,

Altele insa...sunt unice...

Mai ales in felul in care se petrec...

Si am parte de miracole si simt si vad

Cum gandurile mele rezoneaza

Pe masura ce ma conectez mai mult si mai bine

La coarda aceasta universala ...cu care ma acordez din ce in ce mai fin...

Si la finalul zilei, chiar daca nu scriu in jurnal, reusesc sa surpind acest cupaj al zilei. 

Si ma bucur...si savurez. Si...multumesc. 

Pentru ca in fiecare zi, degust din paharul acesta , in care se scalda sufletul meu si imi simt nuantele , buchetul de savori, in feluri atat de diferite...cu mine, cu noi, cu ei...ceilalti "zmei"

In retroperspectiva

 Se spune ca ne vine creatia atunci cand suntem in suferinta...

Ce sa mai...ce-i drept in ultima perioada , recunosc, viata m-a furat si am ramas pe silentios in ceea ce priveste obiceiul de a scrie si de a ma descarca in acest fel.

Poate chiar sunt fericita. 

De ce nu sunt convinsa?

Pentru ca ma traiesc prea intens.Si totul se parcurge pe repede inainte iar timpul uneori nu ma ajuta sa privesc in ansamblu, dar daca e sa analizez din aceasta prisma ,sunt chiar bine, prea bine. Multumesc!

Am stat prea mult cu barbia in palme uitandu-ma la cum imi trec zilele, saptamanile, lunile si anii...dar uite ca am capatat si curajul de a fi in flow si a mege mai departe. 

Prevad  multe ,
si cu un chip relaxat.

Cu recunostinta pentru abundenta pe care o am si pentru tot ce este. 

Privind in perspectiva , in acelasi timp fac si o retrospectiva.

De cand n-am mai scris , interiorul mi s-a metamorfozat, cu lambriuri si matasuri, catifea si luminite ...am o viata interioara fascinanta , se mai aprinde un beculet, se arde altul...mai cade un lambriu...mai lipesc un altul si in toata aceasta activitate a mea...observ frumos, ca sunt prezenta, ca ma simt, ca ma resimt, ca ma  analizez constant si ca ma intereseaza foarte mult sa fiu bine cu mine , sa ma ingrijesc de mine pentru ca nu-mi prea convine sa ma mai disociez vreodata si sa fiu altcineva decat sunt.

 Astazi imi dau voie sa fiu fiinta creatoare , plina de magie.