Si ce te faci cand...

 Chiar...ce te faci cand 

N-ai asteptari de la nimeni

Dar ai cele mai mari asteptari 

De la tine

Ha?

Ce faci?

Ce te faci cand imaginea aia 

Pe care ti-o cere mintea

E de departe o realitate acceptata

Si te tot terorizezi

Ca nu esti 

Nici macar pe-aproape 

Din ceea ce credeai ca esti

Ce te faci cand 

Esti cel mai mare despot al existentei tale

Si te certi pana la exasperare 

Ca existi , ca lenevesti, ca nu implinesti

Targeturi, planuri, finaluri...

Viitoruri

Ha?

Ce faci?

Ia mai taci!

Mi-ai zis-o

Si ai respirat

Apoi ai trait

Dincolo de liste

Dincolo de asteptari

Dincolo de tine 

Cel mecanic

Te-ai prezentat

Scuturat de orice voce

Si interiorul tau 

A inceput sa se rescrie

Pe curat...

Atunci ne-am sarutat.

Hai ca a meritat

Cel mai mult

 Cel mai mult si cel mai mult

Am vrut sa-mi provoc un tumult

Un tumult de idei si scantei

Cu care ma confrunt

Cand n-am peretii mei 

Peretii aia inalti 

Ridicati

Pana sus

Cel mai mult si cel mai mult

Imi place cand 

Peretii mei sunt la pamant

Si reusesc sa ma avant

Sa sar peste ei 

Si sa aleg printre scantei

Sa ma perind printre ei

Si sa te confrunt

Femeie 

Copil

Fetita

Suflet

Eu

Te-am atins?

Intentionat

M-am antrenat

Sa te pastrez

Sa-ti perforez

Fiecare incertitudine marunta

Cu feminitatea mea profunda

Intentionat 

M-am antrenat

Sa te patrund absurd

Sa ma confrunt cu abisurile tale

Si sa ma frustrez atat de tare

Incat  cel mai....

Ma doare cand muncesti atat de mult

Incat din nou ma confrunt

Cu tine absent 

Cand eu de fapt te cer atat de ..........

Si e

absurd

Cedez sa ma mai antrenez

Te iubesc si atat

O noua versiune

 O noua versiune de Craciun...

Una fara tata, fara apasare, fara tensiunea aia prea mare.

Versiunea asta-i calma, blanda si asezata 

Ma privesc si vad in mine ca din omul care voia mereu sa iasa din casa am devenit omul care cauta scuze ca sa ramana tot mai mult legat de casa. Si ma intreb , ce s-a schimbat? 

Recunosc ca munca mi-a permis sa ma bucur de minimumul de contact cu exteriorul si sa il consider chiar arhi suficient . 

Chiar ieri imi propunea o prietena sa ne vedem in oras si sa ne bucuram de luminite...si recunosc ca nu ma trage inima sa ma mobilizez...cine stie....ma las oricum dusa de val chiar daca imi place sa-mi planific ziua. 

Tu cum te organizezi, sau cum traiesti viata in perioadele acestea?...esti orientat sa te invarti ca un titirez si sa iei cadouri pentru toti sau te orientezi mai mult in directia unui ignorant notoriu care abia daca simte spiritul sarbatorilor care oricum e activat de tot ce e in jurul nostru inca din luna noiembrie ...Cum esti tu?

Si cum stai cu sufletul...i-ai mai luat temperatura?

Perspective

 La un pas de gandirea negativa...se afla cealalta perspectiva...aia din al carei unghi cand privesti, iti dai seama ca treaba nu sta chiar asa de rau si ca uneori sa intelegi ca puterea in a vedea diferit iti apartine, inseamna o bogatie nepretuita prin care iti poti gestiona calitatea vietii . 

Este asa de frumos sa poti privi creativ cate un aspect care nu iti da pace...sa il intorci pe toate fetele ca pe un cub, si sa incepi sa ii invarti toate laturile ca la un cub rubik...abia atunci vei vedea cate posibilitati se ascund si se arata rand pe rand...Hai sa vad un zambet!

Credeai ca te-ai blocat? 

Si daca inca te simti blocat...dormi putin...pana la urma si somnul e un "sfetnic bun". 

Apoi cand te vei trezi sa stii...ca soarele si cerul mereu raman pe cer indiferent de cati nori vin si trec.

 Ei sunt acolo . 

Tu esti soarele si cerul.

 Ramai senin si luminat, suflet minunat!!!

Distractie

 Fiecare zi cu magia ei

Fiecare zi are distractia ei

Fiecare zi ma face sa vibrez

Fiecare zi este ceea ce visez

Fiecare zi ma implineste

Fiecare zi imi vorbeste

Imi vorbeste despre tot ce sunt in devenire , despre a fi cat mai din cale-afara de prezent ...de a simti, cu fiinta si cu toate simturile, desfasurarile, metamorfozele unui moment...ce incongruent devine tot mai mult inghitit de un viitor fluent...perseverent ...angrenat in calcule, in planuri in giji si in tentacule ce se agata de trecut...si totusi...ma revolt. Eu , ma revolt...si ma dezvolt...

In distractie . Viata nu e stupefactia seriozitatii...nu e aranjamanetul calculat al unui economist sau al unui savant...este petrecerea autentica a fiintei in prezentul continuu la care se adauga mici "acumuri", mici aha-uri" si o sumedenie de respirari tacute, imperceptibile, transparente si aproape absente caci din grija de a le face pe toate sa fie ca la carte...am uita sa respiram adanc, profund, sa ne hranim corpurile la timp si sa ne luam energiile din natura...si din nou ma revolt si ma dezolt...si respir....si respir adanc...expir adanc...si traiesc...si iubesc si raspundesc lumina.

Distractie...viata este despre a vedea lucrurile cumva ca intr-o petrecere a firii cu lumea inconjuratoare...si cum are si George Cosbuc un volume de poezii intitulat " Fire de tort"...asa si eu , inspirata fiind ...pot sa spun ca viata ne cladeste ori sa constuim ziduri si sa le inaltam intre noi si ceilalti, ori cladeste poduri...ori da petreci continue si fara de sfasit intre suflete ...

Fa rai din ce ai

 cum zice in cantec...doar lasa-te, da-i drumul, iarta cm cu cm si fa-o din nou, intr-o zi vei vedea ca te vei elibera....

Vindecarea este in mainile tale , plina de posibilitati. Este creativitatea cu care iti permiti sa te manifesti in lume...in forma de arta pura. 

Si acum....da-ti voie, elibereaza-te de tot ce ai trait, caci prezentul este continuum plin de alegeri ,

intregi si vaste oceane de posibilitati.

Doar perspectiva de a vedea este cea care poate fi mereu schimbata pentru a metamorfoza realitatea ta...

Priveste, respira, asculta...si opreste-ti graba de a merge cu ochii inchisi inainte , dand din maini si din picioare ca intr-o lupta ....

Viata este mai mult decat o simpla lupta...este un dar, o sansa nesperata la lumina , inalt , traire, extaz, entuziasm, miracol....Viata este rai...din ce ai...

Printre ape

 Printre vai 

Printre mari

Printre alergari

Printre scufundari

Printre soapte

M-am regasit.

Dupa lungi peripluri

Nesfarsite dune 

cu ganduri siruri de nisipuri fine...

M-am oprit

M-am respirat

Si am trait..

Inca o mai fac.

Si e 

Bine

Pentru tata, bunica si bunicul...parintii tatei

Pentru mine a fost dificil sa va vad plecand de langa mine. Degradarea vietii din voi m-a coplesit si m-a facut neputincioasa. Poate m-ati acuzat ca nu va am in grija mai mult, mai bine, mai mai mai...si in acelasi timp pe cealalta parte si eu ma acuzam pentru acelasi lucru. 

Si ati plecat. 

V-ati dus acolo sus.

V-am privit mereu dinauntrul meu caci acolo bateti toti trei .

Imi pare rau, iertati-ma , va iubesc enorm pentru tot ce m-ati invatat, mi-ati oferit si pentru tot ce ati gandit cu iubire despre mine sa imi lasati , sa-mi fie bine.

Pana ieri duceam cu mine povara unei greutati imense.A unui sentiment adanc de nedreptate si de ranchiuna care se acumulase...

Ieri s-a evaporat...pentru ca am cazut la pace si am ajuns la un acord cu rudele tale bunicule...

Vreau sa va multumesc ca s-a rezolvat

si vreau sa ma iertati ca nu va vizitez asa cum erati voi obisnuiti, la mormant...eu va port in pieptul meu si imi e greu sa percep ca unde va sunt oasele sunteti si voi...imi e dificil sa va vizitez la cimitir...va rog sa ma iertati pentru asta...In mintea mea rasuna o voce critica , vocea ta bunico ce ma cearta ca nu vin sa te vad...insa eu te am bunico cu mine mereu...sunt parte din spiritul tau...asa ca , nu va temeti...voi nu o sa pieriti vreodata. 

Si acum stiti asta.

Femeile

Regret un singur aspect. Ca am cautat validarea din partea barbatilor ...care se voiau a fi arhetipul tatalui pe care mi l-as fi dorit...acela atent la fiinta mea, la individualitatea mea, la ceea ce sunt eu asa cum sunt. Si mi-a parut rau ca am alunecat in relatii care ulterior au semnificat o lectie superba de a ma reintoarce la MINE si la comunitatea sigura si frumoasa de prietene , inclusiv la mama, la reteaua aceasta arhaica de conectare si legatura de siguranta unde totul este confortabil. 

Multumesc tuturor femeilor care ma sustin. 

Multumesc pentru iubirea lor. 

Pentru caldura lor.

Pentru 

tot. 

Imi iubesc campul cu maci

Undeva pe plaja Modern din Constanta.

Un camp cu maci. 

Valurile.

Si prietenia. 

Coji de portocale ne sfideaza simturile cand se intrunsc cu izul marin...

Si bomboanele de cocos de la Rafaelo...

Si inima a inflorit si ea...

 plina de maci. 

Imi iubesc campul cu maci primavara cand apare in inima mea. 

Doua fete, decideau sa prinda marea de poale undeva pe la inceputul primavareii. si sa se tina de valurile ei ca de trena miresei...

Asta se intampla acum aproape 10 ani. 

Ce frumoasa e memoria uneori...pentru ca atunci cand privesc si un singur mac...ma teleportez in acel spatiu al prieteniei dintre noi doua, complicitatile noastre si escapadele multe si spontane pe care le-am trait. 

Iti multumesc draga prietena. 

Rozatoare in stomac...

Cred ca la mine in stomac traieste o familie de rozatoare...
Nu mi-e foame...ba tocmai am mancat...
Dar ma rod framantarile.
O viata , de cand o constientizez si mai ales din liceu..mai degraba de cand cu boala tatalui meu...m-au ros pe dinauntru obligatiile , ingrijorarile, frustrarile...

Dar de atunci au trecut 15 ani si eu sunt apta sa vad ca toate acestea nu erau ale mele...iar eu le-am luat cu asa o mare generozitate incat le-am si fructificat in bolile mele personale...dar cu siguranta nu as fi ajuns aici ...unde sunt acum...vizualizandu-ma perfect..luandu-ma de mana ...si mangaindu-mi imaginea de adolescenta ce s-a cufundat in sentimentele de inadecvare de atunci...Acum sunt varianta mea cea mai buna si increzatoare...multumita obstacolelor prin care am trecut...sprijinului si tuturor momentelor in care m-am ridicat deasupra...La 33 de ani...Sunt om realizat , o femeie ce isi cunoaste atat laturile feminine cat si pe cele masculine in care foarte mult a stat...Acum m-am echilibrat...nu mai am nevoie de lupta...mi-am pus scutul in vitrina bunicilor...acolo l-am abandonat...e vreme de pace la mine in suflet si asa ramane...nu mai am nevoie de control...Universul ma indruma...Am cedat fortele momentului...si ma las ...

Rozatoarele din stomac...s-au calmat si au alunecat pe ...iar acum locuieste un motan ce toarce mereu in stomacul meu...

Astazi ( acum 2 ani)

Astazi...iau imagini frante din inima si mintea mea...si le pun cap la cap si realizez colajul zilei...
Un ansamblu al trairilor ...cu care imi place sa dau ochii cat mai putin.
E acea zi in care ma analizez pe mine si imi vine sa plang...de singuratate, culmea...de ce?...sa stii ca mereu ma intreb de ce...

-acum doi ani ...

Astazi...acum,pe 19 mai 2020...cand realizez ce schimbari poate produce un an...dar doi...doamne...prin cate am trecut! Este incredibil prin ce schimbari majore am trecut...

Prin pierderi, prin divort...prin degradarea sanatatii tatalui meu...responsabilitati...o noua relatie...toate acestea sunt lucruri pe care in realitate am putut apasa cu degetul direct...si am putut afla cat o sa ma doara...in functie de fiecare rana...fiecare eveniment...fiecare situatie ...Toate schimbarile mi-au adus si raspunsul intrebarea mea...de ce imi venea sa plang de singuratate...

Eram in casnicie...eram fericita...asa stiam ca sunt...fericita...si pe buna dreptate...in realitatea mea de atunci asa intelegeam eu ca se explica fericirea...dar cumva ceva se eroda in fundatiile relatiile...ma indepartam de mine insami ca sa ma intalnesc fugitiv cu umbra mea si sa ma recunosc pana cand aveam sa descopar cat de mult ma separasem de mine insami acoperind niste aparente pe care voiam sa le pastrez intacte doar de dragul confortului ...un confort invatat din modelul familial tocmai din  teama de schimbare . 

Cate am mai invatat infruntand schimbarea...si cat de recunoscatoare sunt pentru oamenii speciali ce mi-au fost alaturi...pentru toti oameni extrem de deosebiti care m-au sprijinit...Va iubesc enorm si va multumesc!

Boom...bang...

Da, da...este minunat ....respir...ma intorc la mine...

Ma intorc cu toata fericirea, forta si pacea in mine...

Las tot ce e in exterior si investesc...in mine...

Iubirea sunt eu...calatoria se petrece cu mine, in mine...din interiorul meu...

Inchid ochii si respir...

Cine a furat luna?

A fost o noapte in care zau ca am vazut luna, dupa care...ia luna de unde nu-i...

si curios lucru pentru ca era senin...

Apoi mi-am dat seama ca pisicile cantau si se spalau in lumina lunii...
 Si ceva s-au sfatuit ca...la un moment dat si pisicile s-au evaporat...

In intunericul noptii...Ce nebunie zau...sa fii fantoma vie pe la miezul noptii si sa te perinzi printre orele astea tarzii...cand hotii de luna stau la panda ....

Steaua nordului

Se spune ca steaua nordului...este steaua care ne vegheaza drumul...Este o stea dupa care s-au ghidat navigatorii...e o stea fixa , iar in jurul ei se invart celelalte stele...Nu se face vizbila decat daca iti iei repere corecte...carul mare...in diagonala si...si de atunci de cand am inceput sa scriu acest articol am si uitat si sincera sa fiu...nu vreau sa trag cu ochiul pe google ca sa continui textul...nu...vreau sa las lucrurile incepute si sa le termin asa...in stilul meu propriu si caracteristic cat se poate de autentic si de lenes...ca la ora asta incepe soarele sa se cam duca la culcare si automat si starea mea de alerta cam dispare ...desi i-am tras sistemului cu niste cafele si acum sunt curioasa daca o sa-mi sta in coada neuronii , pana departe in noapte...

Steaua nordului este si simbolul preferat al prietenei mele , Carmen, care iubeste ideea de simbol fix si punct de orientare...si imi dau seama cat de importanta este pentru ea filonul acesta bazat pe constanta, siguranta si stabilitate...

Dar pentru cine nu e?!

Pentru tine cum e?

Jurnal de bord de acum 5 ani

Este dimineata...o calatorie aventuroasa incepe. Vom fi 2 masini si 7 oameni care vor sa-si petreaca vacanta in Muntenegru, la poalele muntilor din golful Kotor. Cum avea sa fie...nu puteam sti decat in linii mari...drum lung obositor si emotii si...peisaje ...si destinatia finala...o superba priveliste desigur...dar mai mult...ce avea sa se contureze pe drum...am descoperit pe parcurs...evident!
Asa ca...incet incet ne-am adunat de pe drum si am format grupul unitar.Ne-am pus la curent cu actele pe care le-am luat...adica...buletine caci se pare ca in Muntenegru exista o alinata cu Romania de la ambasade ca poti trece in termen de 30 de zile prin tara ca turist si fara pasaport. Unul din prietenii nostri a spus ca si-a luat pasaportul ca poate i-l cere la hotel. OOOk , am zis...e bine sa avem tot ce consideram ca este sigur pt calatorie. Am oprit prin benzinarii ca sa ne supradozam cu o cafea strasnica si am pornit spre Drobeta Turnu-Severin , catre Portile de Fier cu toate rotile inainte...
Toate bune si frumoase...pana la granita Serbiei cu Romania unde ne-au verificat...
Si...ce sa vezi...unul dintre noi avea buletinul expirat...Ei..cum? Uite-asa ...de doua zile, frumusel, ii expirase buletinul.
Politistul de la vama l-a somat sa-si ia toate lucrurile si sa se intoarca acasa pe cand noi ne putem continua drumul. Prietenul nostru , care de altfel era acelasi ce isi luase si pasaportul cu el...impacat cu soarta...si stiindu-se pus la adpostul bunicii sale din Turnu-Severin, era gata gata sa isi ia la revedere de la noi si sa ne ureze drum bun si cale batuta...pana cand unul din noi mai inspirat l-a intrebat...
-Dar tu nu ti-ai luat pasaportul ?
-Ba da...
-Da-le pasaportul...
Ofiterul de la granita spune...
-Ok, acesta e valabil, puteti continua drumul.

Doamne...ce mi-a mai stat inima in loc...a fost prima peripetie pe drum...
Si asa a inceput...
Prin Serbia de cum am intrat...am avut Dunarea pe bratul drept si Stanca cu chipul lui Decebal ...Am trecut impresionati pe acolo pentru ca in fata noastra se ridica semet cetatea unui castel fix...in dreptul drumului...am oprit sa facem poze fix ca japonezii si am pornit...pe serpetine, prin orase, cu tot cu rau de masina la pachet...nu ca as fi stiut ca in baza mea de date poate exista si asa ceva. Dar..iata...cat traiesti apar motive de uimire la tot pasul...
Am oprit la benzinarii...am baut cafele...ceaiuri...tot ce am avut nevoie si am meeers...mult... avand ca drestinatie capitala Serbiei-Belgrad...La iesirea de pe autostrada principala...am stat la cozi interminabile...pana cand in sfarsit...ne-am vazut liberi ca vantul si ca gandul , colindand strazile lor mai mult...autostrazi cu iesiri si intrari...GPS-ul a fost...de mare ajutor si asa ne-am vazut ajunsi si noi la Hotel Iugoslavia...un hotel situat fix pe bratul Dunarii...
Dupa ce ne-am instalat intr-o  camera dubla...si ne-am adunat , intins si aranjat oasele dupa drumul lung...am concluzionat...ca ar fi bine sa iesim si la o plimbare de seara...
Era cald si Dunarea era foarte primitoare...principal port...al capitalei...Barcile si toate ambarcatiunile usoare erau oprite iar lumea se odihnea...
Muzica...inghetata...apus de soare ...ne-au fost alinare...
Ne era extrem de sete...am cautat un supermarchet...atat de indepartate sunt toate magazinele unele de celelalte...ne-a luat ceva pana sa gasim...
Am facut plinul si am plecat multumiti...
Dupa un somn odihnitor...am mers sa servim micul dejun cu 2 Euro...un mic dejun in stil -bufet suedez...unde am avut din nou parte de o priveliste senzationala la etajul 4 al hotelului prin care soarele isi facea de cap cu perdelele si apa stralucea ametitor...de mai mai ti-ar fi venit pofta de facut salturi in inaltime ...ca apoi sa plonjezi cu avant in apa rece si ademenitoare...Placuta vreme...
Am mancat bine si am pornit la drum...toti 7 la pachet...
Pe drum...la iesirea din Belgrad....s-a defectat una dintre masini...Pompa de ulei...din cate imi amintesc...Spun asta pentru ca acum cand eu scriu este o zi frumasa de iarna, 30 decembrie.2015 iar noi am fost in Muntenegru pe 18 august.
Si...am oprit noi la prima spalatorie auto...caci aceasta a fost in drumul nostru prima incercare de a afla niste informatii...Un alt dezavantaj il prezenta faptul ca era duminica...La spalatoria auto , o doamna foarte sociabila a dat un telefon ...am fost rugati sa mai asteptam deoarece are o cunostinta care se pricepe la mecanica si ne-ar putea ajuta...In 45 de minute...am fost escortati de la spalatorie la casa cunostintei cu pricina...direct in curte...unde omul, constiincios si-a suflecat manecile si a inceput sa asambleze ,sa dezasambleze, sa testeze priese si sa ofteze...dand telefoane cu nemiluita ...intre timp a sosit o vecina de-a lor...o romanca stabilita de 20 de ani pe plaiuri sarbe...
Ea a fost translator...Toate planurile noastre de a ajunge in Muntenegru la o ora acceptabila au fost spulberate...Am petrecut in caldura dupa-amiezii, ore in sir , dorindu-ne ca lucrurile sa se finalizeze cat mai repede...Intr-un final , dupa inca alte cateva testari...masina a fost gata de plecare...si bunul nostru samaritean ne-a urat drum bun si incredere...ceea ce am si avut...
Masina a mers impecabil . Am prins o ploaie nervoasa prin muntii Serbiei...si niste serpentine care iti scoateau sufletul pe gura...si ti-l tineau acolo...Nu s-a putut circula cu mai mult de 50 de km /h...si relieful si casele erau astfel admirate cu precizie de catre noi...Asa ne-am dat seama ca Serbia e destul de saracacioasa...dar cu oameni buni si ca mai toate casele au cam acelasi nivel de trai...
Am trecut printr-un oras in munti...Foarte impozant...
Am ramas cu gandul la el si ne-am continuat drumul...Era ora 20 , aproape 21...apusese soarele...
Si tot asa...am ajuns si la Granita Serbiei cu Muntenegru...multe TIR-uri trase pe dreapta...noi am trecut nestingheriti...
Si am ajuns prin canionul TARA...dar nu vedeam decat atunci cand fulgera cu putere...forma muntilor...coama lor foarte abrupta...si ma simteam atat de mica...
Am facut o gramada de jocuri care mai de care ca sa ne putem mentine treji si am mers extrem de mult...11-12 ore...pana cand am ajuns si in Podgorica...capitala Muntenegrului...De acolo am avut de coborat toti muntii...ca sa ajungem in Kotor...
A fost o priveliste senzationala. Am ajuns dupa miezul noptii...si desi noi zbieram de oboseala in sinea noastra...in masini...Cand am ajuns in hotel si ne-am vazut intrati in camera...iar camera avea un balcon destul de bine pozitionat la privelistea de vis...si o masa cu doua scaune...ce invita....cu multa candoare, la reflectie...ne-am asezat...si ne-am spus...ca inca nu e momentul pentru somn...am admirat muntii ...o stanca luminata, un vas de croaziera...si am inspirat mirosul de eucalipt...adanc in piept...i-am facut culcus.
De dimineata ne-a trezit un alt vas de croaziera care isi anunta venirea...
Vegetatia luxurianta , casele de piatra cu ferestre colorate din lemn...Si muntii din fiordul Kotor...m-au facut sa imbratisez locul acela cu toata inima.
Imi place ca imi reamintesc toate detaliile...E ca si cum retraiesc din nou acea vacanta de vis.
In prima zi am urcat la cetatea din stanca pe care o vedeam noi, paralela cu hotelul nostru...unde multi vin in pelerinaj la Manastirea   „Our Lady of Remedy”.
Si a inceput sa ploua..
Destul
Acolo norii se adunau repede , isi faceau treaba si tot la fel de repede se si risipeau.
Am coborat si am luat pranzul la baza cetatii in inima orasului vechi...
Am mancat...Paella...si numai asa am tinut-o toata vacanta...orez cu fructe de mare peste tot pe unde m-am dus...
Ne-am intors si eu am iesit la plaja...ceilalti erau cu alt chef...
Am avut parte de un moment mai...stanjenitor pentru mine...
Vazuta singura pe plaja si cu o carte in mana...doi domni...doar atat...au inceput sa discute...pana cand unul dintre ei a venit sfios sa imi propuna sa merg la "a cup of coffee"
-No, thanks...i don't drink coffee...at night...muchas gracias...arivederci...tot ii repetam in mintea mea...pana cand a vazut ca sunt prea incuiata si dus a fost...
Unii oameni nu inteleg o treaba...cand o femeie e singura intr-un loc este si pentru ca vrea sa fie singura...VREA...un timp al ei.
Ei...dar ce stiu ei...au incercat.
A doua zi ... am fost la plaja...perla plajelor...aiurea...
Nisipul...lipsea...erau doar pietre...apa ...sarataaaaa....asta era bine...dar murdaraaaaa..ÎÎÎÎ...nici nu stiu cum sa spun...sa vezi un absorbant plutind pe apa in timp ce tu inoti linistit si fericit...
...si o plasa care oprea accesul algelor...si poate si accesul...rechinilor...U la laaa....si multi cu ski-jeturile lor prin oamenii care inotau...o debadada totala...
Dupa ce am sforait vreo ora pe shezlong...am si plecat.
La hotel am mancat frumusel...paella...
A treia zi am mers cu salupa si am vizitat insule si insulite unde erau tinuti detinuti politici..candva...am ajuns la o pestera unde puteai inota...si m-am cam sfiit pentru ca nu mai voia nimeni sa se bage in apa cu mine.
Am facut o tura de poze...am vazut si aeroportul si ...ne-am intors.
Am aflat ca din nou li s-a stricat masina celor din grup...din nou!...Acelasi lucru?...Nuuu...altceva...
Au tot mers cu ea prin service...pana cand au dat de niste oameni priceputi a doua zi cand noi ne faceam griji in ce formatie ne intoarcem...daca ne mai intoarcem...si cu ce...
Au improvizat si acestia dar a fost in regula. S-a rezolvat...si uite asa...in ziua aia cat  baietii au fost plecati sa repare masina...noi am mers prin oras si am facut cumparaturile ...suveniruri si alte astfel de mici lucruri...

Au trecut 5 ani de atunci...

Suntem in data de 19 mai 2020 si stau si ma gandesc cate experiente superbe am trait ...Ma simt absolut recunoscatoare si multumesc vietii ca m-a purtat pe coline atat de indepartate si fascinante si ca mereu mi-a aratat ce miraculos se poate trai...Multumesc din suflet! 

Aceste amintiri sunt inca proaspete...inca ma gandesc la mirosul de eucalipt...inca aud croaziera cum trece prin fata camerei...geamurile larg deschise si soarele ce ne mangaie...inca simt pietrele din apa...si dezamagirea ca nu calc pe nisip...inca ochii mei se scalda prin toate frumusetile naturii ...

Sunt fericita si multumesc tuturor acestor posibilitati...Sunt fericita si recunoscatoare ca exist...si ca traiesc in aceasta perioada de pace si liniste ce imi permite sa ma descopar. 

Multumesc!

Tot ce avem mai de pret

Cand spun acum, ma gandesc la astazi.
Mi-am promis sa imi apar timpul, sa il decorez cu multa grija ...si prezenta de spirit.
In unele familii nu totul este asezat...

Stiu ca a devenit un cliseu in ceea ce ma priveste pe mine...sa scriu mereu despre prezent , despre aici...despre acum...

Insa o sa le scriu pana cand imi vor curge de-a dreptul prin vene , pana cand eu si nu numai eu ci si tu...ne vom intrepatrunde experientele in aici si acum...efectiv...

In unele familii nu totul este asezat...Cineva mi-ar spune...esti sigura ca doar in unele familii...nu mai degraba in cele mai multe dintre ele nu totul este asezat ci doar un procent foarte redus...este adus la rangul de echilibru , siguranta si contanta de care are nevoie un atasament sigur sa se formeze...Ori toate astea unde sunt?...

Si pentru ca noi...cei ajunsi totusi la 25-30 si  tot asa ...de ani...nu am avut multi ocazia de a forma un atasament sigur...ne tot plimbam angoasele prin trecut si in viitor...incercand un minim de confort prin control...ori cheia este sa cedam...sa ii dam vietii posibilitatea sa ne poarte in brate...asa cum viata are un plan si pentru restul regnului animal ...

Eu am incredere...am incredere in miracolul vietii...am incredere ca viata ma poarta pe cele mai sanatoase cai si ca imi arata calea catre vindecare. 

Gratitudine

Tu, ca si mine...nu ne vom mai repeta vreodata pe acest Pamant. Micro-universuri ce se intalnesc intr-o coliziune. Totul are caracterul unui praf de stele din care se creeaza tot. Venim pe lume purtand in noi generatii intregi si felul in care suntem dati , nu poate fi redat de nimeni altcineva. Unici in tot ce suntem, a ne compara , este un imens pacat. Hai sa nu pierim in el...hai sa ramanem unici. Asa cum suntem,intr-o vescnica si frumoasa calatorie cu noi insine. 

Amănunte

 

Amanuntele fac viata.

Scriam in 2012

Mai sunt momente cand sangele fierbe si e mai rapid...cand impulsurile ne fac oameni vulnerabili, cand vorbele sunt dure...cand dor, cand se imprima si raman in memorie.Aceste momente se nasc din slabiciune, din lipsa de control, din neintelegere si lipsa de empatie...si din...lipsa comunicarii.
Aceste momente se nasc mai ales intre oameni care se iubesc, dar care sunt diferiti.

Cutiute muzicale

Imi ascult sufletul, fragmentat in cate o melodie...inchis in cate o cutie...muzicala.
Si ma intreb daca nu cumva eu sunt alcatuita din mai multe melodii.
Cred ca da.

In fiecare zi sper la o melodie speciala de-a mea..

A ta, oare cum o suna...si cu ce instrumente s-o canta?

Cantecul zilei mele de astazi are linii fine duioase si pline umplute prin clape de pian...Melodia mea se numeste "Intotdeauna". 

Tu ce titlu i-ai da melodiei tale de astazi?

Si cum ar arata cutiuta muzicala daca ar fi sa fii una?

Din adancuri

O poveste in rama ce prinde mereu aripi si zboara chiar fara sa ti-o mai amintesti si nu pentru ca e vis...ci pentru ca traim in ea permanent la distante de un deget...inecati in absolut...intr-un trecut care se repeta si ne reface acelasi pattern de neintrecut...

Ne Rabdare

In fiecare margine de rabdare zace cate o urma de nerabdare...de asteptare...de disperare...

de lipsa de incredere in timp...caci...nu-i asa...asta inseamna nerabdarea...dorinta de a controla timpul , de a indeplini tot ce se poate acum , daca se poate...de ce nu se poate?! Ah dar asa ceva nu se poate...e inadmisibil!...Nerabdarea...lipsa rabdarii...entuziasmul echivalent cu ea...ce aduce scanteia de adrenalina...de juxtapunere intre fericire si mania controlului...ne...rabdarea....ce ne facem cu "ne"? Cu noi si cu rabdarea asta care ...ne patrunde oasele si ne transforma in radacini ...sa asteptam?...sa asptam????in secolul vitezei luminii....sa asteptam?????Blasfemie...

Dar ce este rabdarea...

O virtute...caci din ea se nasc multe . Cand astepti unele lucruri capata o alta viziune...altele se rezolva de la sine, altele capata o forma mai clara si poate si o solutie mai buna...apar ocazii...se intampla miracole...

Sa nu uiti nicioadata

Sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile. Oricate teorii facem , oricat de mari planuri si iubiri si drama ne facem cand ne prefacem ca traim...

Sa nu uiti niciodata ca viata se constituie dintr-o respiratie ...un inspir si un expir prelung pana cand nu mai poti sa il tii si il dai afara...atunci descoperi ce inseamna aerul...ce inseamna viata...ce inseamna sa traiesti cu adevarat si ce inseamna norocul...norocul de a simti momentul...

Sa nu uiti niciodata "sa faci rai din ce ai".

Fa magia sa apara!  IKIGAI!

Pentru toate...

...momentele in care te-ai simtit singur/a, vreau sa stii, am fost cu tine...am fost ...Ma simt mereu neputincioasa in fata durerilor...de orice fel...imi pare rau ca nu pot face mai mult si inca invat doar sa fiu prezenta ..invat constant ca ceea ce conteaza nu consta in a gasi tot timpul solutii si a salva ceva sau pe cineva, cat a fi acolo cand toti fug...cand nimeni nu e...

Si imi pare rau pentru ca imi e foarte greu..

"Jocurile foamei"

Foame...de tot ce poate fi cuprins cu toate simturile... foame intelectuala, foame emotionala, foame de indragosteala...foame erotica...foame senzuala...foame de nou...foame de vechi...foame de stravechi...foame de radacini...foame de conexiune...foame de natura...de natura umana ...de cea pura...de natura aia a copiilor care se supara fara sa poarte ranchiuna...care se supara ...asa de tare incat termina orice prietenie mare si peste cateva minute o declara din nou pentru ca si-au incheiat socotelile cu trecutul de acum 1 minut...si totul e ca la inceput...

"Mai suntem prieteni?

-Da

-Vrei sa ne jucam?

-Da"

Imi caut unghiul

Imi caut unghiul...de propulsie...sa-mi iau avant...sa ma infrunt pe mine cu cea care sunt in asteptarile-mi proprii....proprii iluzii fatidice...iluzii ce ma fac sa ma desprind de fapt de mine insumi...in loc sa ma confrunt cu mare profunzime a ceea ce sunt asa...pur si simplu...nefast de imperfecta...incoruptibil de insolenta...si plauzibil de ...

Nu stiu...joaca-te si tu...scrie ceva...

plauzibil de....incoerenta?...inconsecventa?...perseverenta?...suculenta?...imprudenta?....nonsalanta?...intransigenta?

" Ei si ce, daca oamenii vorbesc...ca eu stiu mai bine si tu stii mai bine...."

"Ei si ce daca ne mai si barfesc..."

NU?...

imi caut unghiul cel mai bun din care sa stau sa ma privesc si sa-mi zambesc...

Albul ce aduce...

A fost inceputul...doar alb...in jur...si nimic altceva...dar cand ai privit mai atent...ti s-a intiparit permanent pe retina...un punct...un punct din ce in ce mai perceptibil, si mai strident...pe albul acela permanent...atat de indecent...erai tu...om liber...nu-ti pasa...te purtai cu haine albe si par blond...om liber dar atat de apasat de emotiile tale...de teama ta de abandon...de nelinistile tale...

Cand te-ai privit pentru prima data cu adevarat...a fost minunat...atunci ai inviat...dar altfel...la inceput ti s-au intortocheat privirile si ai inceput sa te sperii cand l-ai vazut pe copilul pierdut din tine...dar apoi l-ai recunoscut si l-ai furat din coltul ala rece unde fusese abandonat...l-ai luat repede si v-ati adapostit sub un brad...mirosea tare bine ...padurea intreaga ...padurea asta a trairilor din tine...dupa ce ati stat un pic impreuna ...intr-o tacere complice...ati pornit sa urcati...si n-ati mai contenit...ati ajuns pe varf...si de atunci ramaneti aproape si priviti mereu peste intinderea de pamant...pe care ati parcurs-o cu avant in conexiunea dintre voi...Felicitari...

Ora de magie s-a incheiat..poti deschide ochii, poti clipi bine si poti incepe sa te cutremuri de fericire pentru cat ai urcat...wow cat ai urcat!!!

Cum e sa zbori prin cuvinte

N-ai nevoie de nimic mai mult ca sa zbori decat de un stilou...hai fie...si putina imaginatie...

Doar o clipire si cateva taste apasate si ai inceput sa te ridici de la sol...corpul e usor...

Gandurile stau la locul lor dar tu zbori pentru ca nu gandurile te ridica , ci linistea lor...

Impacarea asta a serenitatii ce se asterne peste suflet...si il face diafan si sonor...pe langa un nor...

Pe langa stele si luna, pe langa furtuna...pe langa parfumul lui de hot de somn...nu mai dorm...zbor printre cuvinte si ma pierd printre randuri, uite-asa...prozelit...si in cel mai neinchipuit mod...aproape zapacit...

Zburatacit 

Joacă

ma intrebi daca joaca are varsta?...

Stii raspunsul nu?

Poate nu mai sare coarda cel de 70 de ani si nici sotronul nu-l mai joaca cel de 65 de ani...si nici nu stiu daca macar in leagan se mai da...insa pot sa marturisesc ca am fost bucuroasa sa vad odata in Kisseleff o bunica dandu-se in leagan langa nepotul ei...am zambit si am pastrat in mine aceasta imagine si mai stiu si ca in tarile nordice sunt statii de autobuz prevazute cu leagane pentru adulti...

Stiu si ca nu avem aceasta cultura...stiu si ca suntem sub ani grei de dominatie a preconceptiilor ...

Joaca nu va avea niciodata varsta...spiritul tine corpul viu si sanatos si spiritul nu are varsta ,,,iar copilul interior nu moare nicioadata...

Si joaca poate fi mereu sub alte si alte forme. 

Da-ti voie...da-ti voie...da-ti voie...chiar te rog. 

Am înţeles...

dar oare am înţeles exact mesajul transmis de el?

noup...nu...se pare ca nu...de vreme ce ma tot frustrez...

e clar ca n-a fost clar...e clar ca e imprecis...lipsit de specificitate si eu...

eu inca ma framant ...mai vine...nu mai vine...am inteles eu bine?...

Fuck that shit...

ce mi-ar placea sa ma fi ispravit intr-un pahar de vin si sa ma marit cu neglijenta , cu egoismul si cu nepasarea si cu...cea mai frumoasa dintre toate...da...cu nonsalanta...de a fi pur si simplu cum se intampla sa fie...asa si asa..sau mai bine zis...asa sau asa...oricum ar fi...tot bine era...
 

Oceanul ascuns

Ti-ai imaginat vreodata ca viata ta e un ocean plin de mister pentru ceilalti...un ocean ascuns...pe cat de fluid si de usor de patruns ti-e corpul...desi nu este la fel de fluid ca apa...este apa in cea mai mare parte a consistentei lui...si este format din amintiri care curg...ca un fluviu si peste prezent mereu se astern intinderile de ape ale trecutului...iar viitorul vine sub forma de flux si de reflux...esti asa de...magnifica , fiinta unica..incontestabila...Pretuieste-te ....pretuieste-te precum pretuiesti valurile, noptile albe ce vor sa ramana blocate in timp si spatiu, apusurile la Cap Kaliacra , rasariturile din Vama , Tuzla si oriunde o mai fi sa te simti parte din univers....Pretuieste-te...ocean ascuns...

Recunostinta pentru invitatie

Mama.

Tata.

Mama.

Tu, mama...mi-ai trimis o invitatie la viata. Cand ai acceptat sa ma pastrezi in fiinta ta si sa ma cresti cu toata iubirea. De la tine culeg cele mai senzationale valori. Iau curajul, integritatea, independenta, corectitudinea, spirjinul neconditionat, antingerile duioase, sustinerea fara preget a personalitatii mele...libertatile acordate...in ciuda tuturor grijilor si fricilor pe care ti le-am creat.

Tie iti datorez echilibrul si cresterea mea...Ai fost si esti mereu cu mine si te iubesc din tot sufletul.

Tu m-ai ajutat sa invat sa ofer iubire la randul meu. 

Realizez ca eu cand sunt fericita si am relatii sanatoase, vorbesc mai degraba despre ce ma apasa si nu am in loc sa ma canalizez cu atentia pe ceea ce infloreste asa frumos in inima mea...Sunt cea mai norocoasa fata cu o mama ca tine....suna ca un cliseu...insa tie iti sunt recunoscatoare pentru iubirea ta pe toate planurile...Iarta-ma ca nu stiu mereu cum sa vin in intampinarea ta...Uneori ma simt prea impovarata de datoria pe care ti-o port...

Te iubesc prea mult mama...atat de mult ca uneori ma simt neputincioasa cand vad cum te lupti sa ai grija de tata...si tu refuzi orice forma de-a mea de ajutor...nu stiu...si nici nu pot sa fac ce faci tu...imi e atat de greu...

Limite impuse de trecut

Iarta-ma tata...n-as mai da in tine atata ...pana la urma am crescut...insa copilul meu interior a ramas atat de ranit incat inca port un conflit al iertarii . Vreau sa ma iert si sa te iert...

Limitarile mele, neincrederile mele , toate lucrurile pe care nu le-am facut...se leaga de ezitarile mele...de tot istoricul greu al comparatiilor, etichetarilor si criticilor pe care mi le-ai facut...

Inca imi simt sufletul ranit...copilul acela ce voia sa il iubesti si sa il incurajezi...acum incurajeaza si creste alti copii...

Pe de-o parte ti-ai cam implinit misiunea...fara sa iti dai seama...m-ai spirjinit sa imi dezvolt un proiect de vindecare prin viata altor copii. 

Cateodata cand scriu...de cele mai multe ori in scris...imi dau seama ca universul acesta are un plan maret pentru mine pe care eu nici nu pot sa il cuprind la nivelul mintii.

Vreau sa iti multumesc, tata ca asa de multe au fost remuscarile mele in legatura cu tine incat inteleg ce beneficii am luat din constientizarea ca ma agat de rana creata in copilarie... Imi cer iertare pentru suferinta pe care tu ai purtat-o , imi pare rau...Te iert pentru toate suferintele pe care mi le-ai pricinuit prin absenta ta, prin pretentiile tale si prin toate jignirile pe care mi le-ai adus...

Te imbratisez in inima mea si iti transmit iubire. Suntem bine. 

Aceia care suntem

Cu ramuri din seve de emotie, imi cern iubirea pentru etern

Iubirea pentru ce suntem

Pentru aceia care suntem 

Geneza

Facerea

Desfacerea

Inmultirea

Impartirea

Revenirea din nou la sursa...

Inca de la Big Bang si pana in prezent...invat sa imi dau seama ca facem parte dintr-un intreg, ca acolo unde plantezi furtuna culegi tornade...ca totul are o ciclicitate...

Cat de constient esti de ea?

Cat de constienta esti de ea?

Cat de mult iti privesti semintele inainte de a le planta? Cat de mult crezi in ele, ce sol fertil le dai ca ele sa se poata dezvolta?

Vis de multiplicare...

...intr-un corp strain... ...sublim inceput... ...de implinire a tuturor viselor... ...pe care ti le-ai propus... In fuga spre centrul tuturor implinirilor, ( scriam in 2010 de ziua tatalui meu)....(continui acum in 2020 aproape de ziua mea de nastere) te-ai transpuns si te-ai impregnat in sufletul copilului tau si de acolo ai trecut la pupitrul de comanda...Crezi asa de mult in principiul lui "eu te-am facut eu te omor" incat inconstient si imperceptibil sufoci un suflet care vrea sa-si gaseasca propria cale...iar tu...tu doar vrei sa te multiplici...sa iti multiplici fortele prin acest nou trup...tanar, plin de putere care te poate duce mai departe...care-ti poate face visele sa zboare...

Stop....

De aici incepe calatoria mea, a mea...numai a mea...

Salturi prin neputinte de moment

Lacrimi duse pana in strafundul oceanului si scurse din cel mai incarcat nor…se preling in picaturi mari si se astern intr-un suflet gol.

Vastitatea lacrimilor, umplu sufletul de imagini, ce plutesc pe apa sarata.

Momente fotografiate si resimtite puternic prin filtrul senzatiilor.

Cand ochii intalnesc zambetul , atunci , pe marea intinsa de lacrimi, o raza de soare, scoate din aceasta goliciune un munte de vise…

Delfinii ce se joaca in salturi mortale printre stancile inaltate monumental…imi inspira vointa lor catre inaltare...o vointa inconstienta, dusa pana la disperare.

Si precum valurile se trec  si norii se trec si disperarile se trec si vietile se trec ...ce mai ramane? Ramane ideea de a nu ne pierde neaparat in farmecul de moment pe care il aduce disperarea, neputinta, golul, suferinta...Ne ramane privirea de ansamblu...Va trece...si va lasa in urma un suflet mai plin , mai nou, mai intelept, mai puternic, mai constient de sine...

Ce-ti inspira?

Conexiune cu natura

Bunatate

Grija

Relaxare

Continua tu

Şnurul

     "Bondage" natural intre mine si mare. 

Fara contracte , cu un consimtamant tacit am ales sa ma leg de mare. 

Cu un snur impreceptbil nevazut care ma trage fara nicio remuscare

Departe de asfalt, de strazi aglomerate , de mintile incinse...de lume...

Snur pe care l-am descoperit intai prin visele mele cand inca nu vazusem marea...

Snur pe care l-am constientizat cu adevarat la 13 ani cand am privit-o si atins-o cu adevarat...

cand am fugit de valurile ei...cand am descoperit comorile ei , cand am stat pana mi s-au incretit degetele in linistea dar si in agitatia ei...in albastrul conglomerat...in fluidul ce m-a purtat la suprafata si m-a calmat...

Legatura ta cu marea cand s-a format?...Exista?...

Vastul Infinit

Ne este noua harazit

Ne este lesene de indeplinit

Atunci cand ne plasam 

In acelasi timp finit

Menit sa fie infinit

Timp fluid

Timp translucid

Timp ce se materializeaza necontenit

In neuitatele zvacniri de spirit

Am

N-am o frumusete patrunzatoare...frumusetea mea naturala, nu topeste sufletul nimanui...

Dar cu asta invat sa ma impac in mintea mea si sa recunosc ca de fapt e o minciuna...de fapt eu ma simt asa, realitatea mereu imi demonstreaza ca am o frumusete patrunzatoare tocmai pentru ca e naturala si da topeste suflete pentru ca are privirea patrunzatoare mai ales de cand a invatat sa se creasca pe sine si sa se apere, sa fie increzatoare...sa fie un templu stralucitor pe interior...de atunci, frumusetea a patruns in suflete si  a ramas acolo...

Si imi cer iertare celor care au intrat si nu au gasit ceea ce cautau...celor care au vrut sa intre si nu au fost primiti, celor care au batut si nu li s-a deschis...celui care a stat in templu de atata timp si l-a ingrijit pana cand...

Vulcanul a erupt...vulcanul din mine a erupt...

Un timp scos din functiune

sinele de tren sunt aproape ...se aude in departare o locomotiva zgomotoasa, iar un copil isi risca viata

vrea de fapt sa termine cu ea

De ce?

ca sa simta...ce nu simtea...sa pretuiasca ce nu avea...sau credea ca nu are...sa pretuiasca farama aia de viata umilitoare...

Era langa sine, trenul se apropia...asa de aproape era de sine ...

SI...facu un pas...trupul lui vibra...era strapuns de vuietul adanc si curentii de aer ce il luau pe sus...si timpul statea ...trenul nu mai trecea...iar el exista...si isi punea intrebarea...cat de importanta este viata?...Oricat de neplacuta ar fi ea acuma?...

Fara mama care sa il iubeasca, cu un tata betiv...absent obligat sa stea departe ...cu o bunica apriga si cu un bunic ,doar el din cand in cand mai bland.

Trenul a trecut...copilul a ramas langa sine...clipind a viu, a uimire...si anii au trecut...a crescut....a devenit tata...de fata...

Si timpul a stat din nou in loc cand el se gandea la divort....

Si divortul a trecut pe langa el...si a ramas in familie pentru a trai ce nu a trait...si uneori mai arunca vorbe grele pe umerii fetei..."din cauza ta ne certam"...si mama spunea " din cauza ta nu am divortat"...

Si fata aceea a crescut...s-a maritat dupa multi ani ...si din nou timpul a fost scos din functiune...si ea a divortat.

Cine Lipseste?

O clasa pustie...in care intra profesorul...totul este daramat, miroase a igrasie...

Profesorul deschide catalogul...face prezenta...

Si canta o romanta cu parfum....

Si atunci in clipa aia...totul invie...mirosul proaspat de vopsea , de nou, de curat...se simte in nari ca si cand...

Copiii freamata in banci si se aud susoteli si rasete...

Profesorul e acolo unde ii place....unde a visat de mic...si canta o romanta...copii tac...asculta...

Cand profesorul termina...Lectia incepe...

Dupa atatia ani de atunci, ma intreb...cine lipseste?...

Din tot catalogul ala...toti lipsesc...sunt la casele lor , au copii...dar cel mai mult lipseste profesorul...romantele lui...

in conversatie cu alte lumi

as vrea sa iti spun deschis ca intr-adevar avem mult de pierdut atunci cand te superi pentru ceea ce am de zis, dar asta conteaza cel mai mult, sa iti pot spune ce simt, sa ma iert pentru ca te superi, dar sa fiu onesta cu mine si sa nu ma imbolnavesc de nezis

...de nespusurile multe care se aduna...Da . imi asum ca te vei mahni, imi asum si ca o sa intri in defensiva, imi asum si ca nu-mi vei mai vorbi, imi asuma ca ma vei pedepsi ...pana cand, vei intelege ca eu traiesc dramele mele , tu pe ale tale si ca faptul ca ti le destainui pentru ca tu mi le reactivezi...inseamna dovada de curaj, de conectare, de vointa de reconciliere a mea cu mine , de impacare...cand te superi, cand ma pedepsesti, ma simt neinteleasa, neindreptatita si respinsa insa invat sa imi dau seama ca nu e numai despre mine ...ca avem in noi multe insule...ca le tot tragem dupa noi si vrem sa le unim...ca mai devreme sau mai tarziu eu stiu ca reusim...si atunci...

Atunci eu te iau de mana si mergem impreuna 

Intr-u furtuna noua

Prevesitoare

de 

Bataie cu perne

Povestea Dragostei

De ce sa ma ascund?...cand vreau cu atat de mult drag sa te patrund?...

Vreau sa stii ca  ascult

Cum iti plimbi gandurile

Printre lucrurile de facut

Ca iti vad sprancenele

Blondele

Genele

Blondele

Visurile

Blondele

Zambetele 

Ridurile

Colturile zambetului si toate planurile

Marginile

Randurile goale cand nu stii ce sa mai spui

Si te uiti in gol ca in adancul sufletului

Parca te-ai regasi...

Acolo unde e liniste , e cald si sunt eu

Ai intrat in sufletul meu

Hai sa stam de vorba...

...mi-am spus

Hai sa stam de vorba

...mi-am raspuns

Atunci , scultandu-ma asa...pe indelete...

MI-am dat eu seama cate mi-am ascuns...

Cata furie

Cata tristete

Cate resentimente

S-au intrepatruns...

Atunci am luat o perna si am lovit-o pana cand am simtit cum toate s-au scurs...

In perna aia am descarcat toata furia, toata ura, toata neputinta , toate deznadejdile care m-au ajuns

SI apoi...

Am descoperit linistea, luminita de la capatului tunelului, o respiratie mai calma si solutii de patruns .