unde patrunde lumina din candela iubirii din noi?...unde se prelinge...peste ce locuri si oameni noi...unde suntem noi?...unde ne pierdem in timp...ne risipim , ne fragmentam prin mii de unde...prin frecvente pierdute...
Unde?
N-am mai petrecut timpul intre noi...am si uitat cine eram noi?
Care noi?...
Noi toti prietenii...noi...eu si tu, cea cu care ma intalneam adesea...si cu care plecam oriunde...si cu care ajungeam oriunde...si cu care radeam oricand...noi...eu si tu, cel cu care glumeam mereu si cu care vorbeam mereu si caruia ma confesam din cand in cand....despre mine, despre ce-am ajuns, despre ce sunt....noi...eu si voi... cu care ieseam in zilele de vineri , sambata si de ce nu si duminica si ma plimbam si dansam si mancam si ne jucam orice , oricat...
noi...eu si eu...cu care nu ma mai intalnesc decat in orele de somn profund...
noi...eu si tu cu care vreau sa am o viata fericita...
si cateodata mi-e frica sa-mi raspund...
dar ma gandesc...ca suntem obositi...si ca nu mai avem vacante de 3 luni, vara...si ca nu mai avem rasul plin si pestrit...si ca piersicile din obraji au palit...si ca tot ce ne ramane din abundenta e doar fata palida...si mersul taraganat...si miscarile mecanice.
Da, ma dor oasele...si scriu asta cand imi simt durerile ...pe care nu le pot trancende atat de usor...decat prin scris.
