Esti

Si pentru asta...esti suficient...ca esti.

Nu, nu trebuie sa fii altfel, nu trebuie sa fii mai bun. Acum esti cea mai buna varianta a ta.

Am nevoie de tine asa cum esti...fara sa mai incerci artificii...am nevoie sa te conectezi cu tine, sa imi arati autenticitatea ta...nu ma intereseaza sa ma faci sa  ma simt bine daca nu ti-e bine si nici nu vreau sa fugi de mine doar pentru ca tu crezi ca daca nu ti-e bine imi strici mie dispozitia..nu sunt pe lumea asta doar ca sa rad...si din lacrimi ajung sa descopar ceva....asa ca hai cu tristetea ta cu tot....fii tu.

Hai sa nu te mai gandesti...hai doar sa faci ce simti...e greu?...dar daca de fapt...e atat de simplu?...de ce nu crezi?...ai o minte care te incurca, asa-i?...

Nu-i nimic...hai la un ceai...sa o linistim...si sa plutim...si sa dam norii la o parte.

Intre mine si mine

Cum sa fac asta?...cum sa urlu...cum sa-mi permit sa imi fac o operatie pe cord deschis de fata cu realitatea...cum sa imi permit sa ma arunc in cele mai tenebroase si negre onestitati...da...as vrea sa respir fara sa simt ce puternica e piatra care ma apasa...sa uit ca sunt subjugata de obsesii...ca nu cred ca asta e iubirea...de fapt invat sa simt si sa respect acest emotional demers...acest periplu intens al jocurilor dintre mine si mine...:)))

Pur si simplu, hai

Stii...am cam incetat sa mai pun in balanta daca e bine sa fac sau nu ...ceea ce mi-a venit la intamplare ca prim gand care ma propulseaza spre actiune...mi se pare ca acest prim gand este de fapt...cel mai important aspect din spontaneitate...din magia momentului...din ceea ce face amintirea mai speciala...caci acum stiu sigur ca toate se duc ...da, se duc...nu te mai minti intr-una...caracterul lucrurilor este predestinat unei continue metamorfoze...nimic nu este constant oricat de mult am visa noi la asta...insa...cateodata...dureaza mai mult...ce conteaza de fapt...este sa fii prezent...mereu, prezent, sa asculti, sa iti indesi toata capacitatea de concentrare in a fi cu adevarat in acest moment...ce se desavarseste prin rafinamentul emotiei pe care o predestinezi momentului...cu cat mai multa emotie si pasiune pui...cu atat mai condimentata iti va fi amintirea...
Am amintiri atat de dubios de placute...pentru ca au fost mai mult decat m-as fi putut astepta vreodata...si ...ce le-a facut sa fie asa, poate ai sa ma intrebi...Pai...ce sa vezi...cand imi vine un gand...de regula, nu vine singur...si il ascult si il prind in hora cu celalalt gand...si din atat de mult entuziasm se leaga o adevarata poveste fara sfarsit...

Cateodata, sa gandesti si sa intorci pe toate partile o dorinta, inseamna sa o condamni la disparitie...sa ajugi sa cedezi de la atat de multa energie irosita pe argumente si scenarii irationale...in loc sa actionezi pur si simplu...nu...nu zic sa te arunci cu capul inainte...nu de fiecare data...nu oricum...ci sa fii atent la ce simti...la tine.

Inima nu mi te pierde...stai sa te descopar

Ca intr-o imagine din aceea veche si ponosita pe care o scoti dintr-o cutie prafuita...asa e sentimentul acesta...arhaic...de coplesire...si lipsa...

Hai inima , hai...stai locului...

Stai, ca n-ai habar tu...n-ai...ce daruri ai sa dai...cum tu din rani...faci flori de mai...n-ai...n-ai ...n-ai habar tu...n-ai...
Uite, uite...cum din piept imi iese printre coaste...albastre flori de ceai...sa le culegi tu n-ai...n-ai invatat...hai...ia una...miroase-o , si strange-o si tu la piept...caci dar din dar se face rai...asa-i?

Cateodata inima...te incolacesti pe varf de stanca si imi stai asa pierduta...ce-ai?

Te zvanta aerul de munte al gandurilor mute...te cerne steaua norocoasa a lui dor de duca...si o naluca te mai incearca si te-apuca...de un deget mic...ca un voinic te prinde...si in dans te fura...

Si iar revii...si te asezi ...si te chircesti...si te ascunzi...si te temi...te feresti...si nu cutezi...si cand dai sa te cobori...de acolo din susul fricilor...ajungi sa faci un pas ...dar te tin...si te retin de-acum...intr-o imbratisare mare...caci inima draga...tie am sa iti dau iubirea mea...ma ai pe mine...cea care te port...si impreuna lumea noastra este speciala ...caci...noi unim posibilitati cu lucruri imposibile...hai...te-am prins...hai inapoi...stai sa te descopar...

"Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"

Cu toate ca am facut un pas in trecut...si apoi m-am saltat catre prezent...eu am tins catre eternitatea unei succesiuni de clipe ce s-au rasfrant de sublima oglindire pe care o au sufletele ce se recunosc de atata amar de vreme...sufletele care nu dau nici trei barni...pe ce zic altii cand le privesc...da...nici trei barni...ai inteles corect...
Cateodata asa lehamite imi e...de tot ce se considera a fi inclus in normele societatii...conduita...bune maniere...nu ma refer la bunul simt aici...ma refer strict la a trai fara a te lasa strans de un corset...
Si ca orice amintire care se respecta...totul incepe cu o poveste...

A fost odata ca niciodata

As putea spune ca acesta este laitmotivul acestei seri...

Seara cand doua femei au facut schimb de fericire.

Hello morning

U, ieie , uu , ieie, u, ieie...u, ieie...70% din fericire este data de relatia cu ceilalti oameni...ai vazut si tu diferenta dintre a face lucrurile singur si a le face cu cineva...da...solitudinea e buna...da...este sanatos sa nu fugi de tine , ci sa te regasesti mereu si mereu prin actiunile sau proiectele pe care le demarezi de unul singur, dar natura noastra instinctuala cauta aliante si asocieri si apartenenta...pot eu sa stau si in cap, ca in sinea mea e clara treaba...stiu sigur ca sufletul nutreste catre a fi in contact...intr-o conexiune umana autentica...si nu ma refer aici neaparat la un parteneriat de cuplu...ci in generala la oameni, la prietenii...ma refer la orice forma de conexiune sociala de la cea mai de baza la cea mai profunda...impartasirea de experiente, emotii si caracterele lipsite de judecata, fac cocktailul special pentru o minte in echilibru...
Nu concep sa fiu departe de oameni ce imi fac viata frumoasa...lor le datorez mult din felul in care ma prezint lumii...pentru ca asa frumos au stiut sa imi croiasca parcursul devenirii incat de la bunici, parinti la profesori , mentori, angajatori, colegi si prieteni si partener de cuplu...toti au avut o contributie substantiala...dar felul meu special...il datorez prietenilor care ma fac mereu sa iau ce e mai bun din viata...ei fiind reflexia cea mai clara a faptului ca exista miracole pe pamantul asta...si cand mai imbratisez cate un suflet drag, stau si ma intreb daca nu cumva...e altceva si nu om, pentru ca imi face atat de bine...Da, fericirea inseamna legaturi...interconexiuni...asa ca...go for it...nu sta niciodata blocat in conexiuni toxice , schimba perspectiva, schimba ce ai de schimbat dar stai in preajma celor ce te schimba frumos , prin prisma acceptarii si a activitatilor impreuna...

Blue by definition

She's like the ocean

Cast as a blue motion
She is like an emotion
That regulary cleans a mind..
And it lets away the pride..
Instead of love...
She forgets the words...
Pains...but she paints..
And memorys...are playing in the role
of...oceans...that tears us apart...but...always...brings the future in us together..a newer and brighter we...

Fara titlu...

Actiunea se petrece undeva pe la anul...secolul luminii...adica...relativ recent,sa-i zicem...
Locatia este una ...rupta dintr-o coasta de sirena...ce sopteste cu accent grecesc. Se face snorkeling...o descoperire...un abandon in aceasta noua explorare...si...regret...imi lipsesc pantofii speciali pentru stanca...suntem 3 oameni care inaintam plini de curiozitate, dincolo de zonele populate...vrem sa vedem ce este dincolo de stanca aceea ...colturoasa, zimtoasa...fiecare ia cate un slap si facem cu schimbul...ca sa ne putem deplasa...urcam...inaintam...soarele arde...si dincolo...o laguna...un albastru ce inghite orice urma de glas...contopire...extaz...daca e sa exploram orgasmul am putea sa il numim...laguna...si sa nu fie vorba de vreun contact sexual la mijloc...este ...extraordinar...si...inaintam...suntem doar noi trei...cu inima stransa...dam ocol in mare , in larg...unei stanci imense...si ne uitam in jos prin ochelarii nostri de snorkelisti ce suntem....sub noi se cresteaza imensitatea si vastitatea formelor de relief marine...mi-e dat sa traiesc cu inima aproape spus, la propriu...in gura , fix asa...gata sa iasa in orice clipa...inca o mai tin cu dintii...frica amestecata cu o doza mare de curaj, de incredere, de satisfactie, de apartenenta...pentru prima oara...am poposit prin pesteri...am atins stanci virgine...am prins in inima si nu am mai uitat vreodata cum e sa te scalzi intr-un albastru absurd si ireal...acestea sunt lucrurile care ma fac sa imi spun...nebunia ta , este frumoasa...traiesteti-o...pune-i funda...si nu o lasa vreodata sa te lase...stii ce-ti spun eu tie?

Noaptea mintii

Ce am facut cu lucrurile alea...unde e cartea tehnica a masinii?

Uneori pun lucrurile atat de bine ca nu le mai gasesc.

Iar suspansul este mare.

Ti se intampla?...eu stiu un lucru despre mine...ca sunt un om foarte organizat si ca mi se intampla rar sa imi pierd capul...insa prin casa...se pare ca am toate sansele sa mi-l pierd...uit unde pun lucrurile...

si de regula astfel de evenimente au loc in puncte cheie...fix cand te grabesti cel mai tare...ca intr-un film de actiune, ca atunci cand mafia da buzna prin casa ta...ajungi sa intorci casa cu fundul in sus...pentru ca disperi...

ce mama masii se intampla...unde sunt toate...ce am facut eu cu cartea aia...stiam ca o tin intr-un loc sigur...si stiam ca locul ala sigur e chiar aici...dar se pare ca locul asta sigur nu mai e sigur si i-am schimbat locul...dar care loc?...

Un fel de escape room...daca vreti sa ii spunem asa...cu tot felul de mici indicii care de fapt sunt doar niste plase in care sa te prinzi...ca un peste ametit...

Si daca e sa ma intrebe cineva daca am gasit cartea tehnica...eu o sa spun ...nu...am cautat peste tot, am obosit si m-am dus ca un taur ce sunt, sa miros o floare....

cred ca pana la urma o sa faca picioare cartea aia si o sa vina ea la mine...ce rost are sa imi bat capul...Nu? Zi tu.

In inima padurilor

Fosnet...susur...tril...

pasi...mirosuri aprig nuantate de padurea in freamat...

Suflet pierdut

printre frunze

printre scorburi...chircit intre ele

In cautarea unui sine ratacit...

Am venit sa ma regasesc. 

imi urla gandul

de durere..

cateodata...pentru ca simt cum pierd iubirea...de tot...de mine...

unde sunt?

cine sunt?

iubesc...si iubirea o tin departe...pentru ca...s-a terminat..oare?

As vrea sa cred mereu in continuare...mereu in noile lectii invatate. 

As fi putut sa ma despart...de mine...si sa nu mai caut solutii...sa cedez pur si simplu doar pentru ca m-am simtit fara puteri intr-o zi...si m-am ridicat...

 Cui mai apartin daca tot ce eram ti-am dat tie?...vino...si...

In ziua cand am lasat lucrurile sa vina si m-am dus fara asteptari acolo unde aveam nevoie, simplul fapt ca am spus ce simteam ...m-a eliberat de otrava pe care o luam zilnic...din instinct reflex pentru ca tot incercam sa stau departe de mine...am vorbit...ti-am vorbit...si am descoperit ceva cu totul nou...o continuare....o mana de ajutor...care m-a luat si m-a tinut in brate...atat cat sa plang si sa o iau de la capat....
Padure...frunze...susur...tril...soapta...uneori ajutorul nesperat vine mascat.

Despre legende

Te-am inchis in mine primavara, sau tu m-ai inchis  in tine cu totul doar pentru ca m-ai nascut? Sa pricep imi ia mai mult dar sa simt...este suficient...Sa inteleg ca te astept cum narile adulmeca oxigenul curat al padurilor , sa inteleg ca te vreau cu verdele tau absolut pe care il vanez mereu cu ochii ageri si goi...gata sa se umple de razele care te vor scoate in evidenta...pe tine...sublima asa cum esti cand ne trezesti.
Din tine ma hranesc cu cea mai vie parte din mine...imi dau seama de frumusetea ce-mi sta in zambet...imi dau seama de oamenii ce se metamorfozeaza in fiinte solare...si stau cu totii sa te prinda...haladuid prin paduri, dupa flori, prin saloane de tatoo...ca sa nu te uite nici cand e iarna...asa ca ....bine-ai venit, primavara! Ramai.

Acum ca ai venit, scoate-ma din colivie...lasa-ma sa zbor , nu imi place sa merg...da-mi parfumul tau de clipa vie si imbata-ma cu mirosuri pline...cu triluri ....cu petale ...fa-ma sa imi ies din iarna mea...
Spiritul unei Persefone pierdute , bantuie acum prin pielea ca o tabla nescrisa...farmecul primaverii...si chiar daca tatuajele mele nu exista...ele sunt scrise.

Natura inimilor

Nu cred ca daca inimile noastre sunt salbatice de aceea coastele noastre seamana cu niste custi...nu imi place si nu rezonez cu metafora...insa..

Cred ca sublimul fel in care ne aratam in lume...ne zlobozeste inimile...
Cred ca sublimul se arata din pasul si vorba raspicata cu care ne rostim trairile...tacerile...iubirile...
Cred ca sublimul consta tocmai in faptul ca suntem protejati si ne  intoarcem in noi cand inimile ne-o iau razna si sunt plecate dar raman in acelasi loc...ca o siguranta...ca gps-ul functioneaza.
Cred ca simplitatea este forma in care complexitatea se imbraca tocmai pentru a nu fi arata cu degetul.
Cred ca in inimile noastre se incing la hora pasii oamenilor ce ne-au poposit rand pe rand...

Lutul si spiritul

Infinitul
In luciri de diamant
se prafuieste
cand priveste
Lutul...
Si se  desavarseste
Cand priveste
Spiritul


Luate amandoua
Amestecate
Infinitul se opreste
Neclintit
Se nedumireste
Ce sa faca
Sa stea...
Parca ar pleca...
Dar asa a facut
din Viitor si din Trecut
Un moment continuu...
Numit Aici si Acum

Pentru a face ca Lutul
Amestecat cu Spiritul
Sa respire
Precum fluturii o fac
In metamorfoze

Remediu pentru vise

Sa te intorci pe partea cealata si sa simti ca te inghionteste in spate o balena...si ca rade...iar tu esti in pat si plutesti...si balena se uita la tine si...tu te uiti in jur si vezi doar albastru si lumini...si...parca stii ca undeva ceva e cam dubios...
 Balena e cam roz...asta e chiar dubios...
Si are inotatoare roz....si scoate bule roz...si intr-o bula roz te-a bagat pe tine...si plutesti in bula aia roz si esti drogat de fericire...Dar tocmai cand ai intrat in bula aia roz...si credeai ca esti putin dar doar putin cam sechestrat, te-ai prins ca esti doar protejat pentru ca in jurul tau a inceput o explozie de artificii...

Aparu un calut de mare la un moment dat...imbracat in frac sa prezinte o seara speciala...

CELEBRAM LUMEA VISELOR

Bine ati venit la spectacolul viselor din care te trezesti mai fericit!

Traiul din aparente. Inchis in propria perceptie a realitatii.

Sa traiesti din aparente si sa iti faci 

impresia despre lume din tot ce crezi ca vezi 

este cea mai mare capcana in care te poti arunca...fara sa cercetezi

Asta este lectia mea culeasa

din doua saptamani

Tot de la un om

Ca deh...noi oamenii suntem lectii deschise...in aula timpului si experientelor dintre noi.

Inchis in propria perceptie, ai un orizont limitat.

Pe cand daca vei fi deschis sa descoperi...si sa aculti, si sa sapi dupa comori...s-ar putea sa iasa din ceea ce faci...mai mult decat o poveste nesperat de neasteptata...ci...un basm modern...al zilelor noastre...pentru ca tind sa cred ca daca iei fiecare om , si ti-l pui in fata...vei afla ca de fapt nu e un om...e o carte de basme fantastico-alegorice...

Curiozitatea de copil

asta iti doresc.

Azi

Azi...
Ia zi...
Azi

-AAAAAAzi!

Azi este minunat , azi sunt perfecta, azi sunt cea mai fericita, azi sunt recunoscatoare...azi hater-ii duca-se...azi...inima mea bate tare...si ocupa spatiu si in vietile celorlalti...azi...

Metamorfoza

De cand am dat ultimul expir si pana la urmatorul inspir...descopar ca nu am planuri prea mari in viata asta decat acelea de a ma bucura de vastitatea unor posibilitati pe care nici eu cu mintea nu le pot  cuprinde.
Oamenii care imi intra in viata ma invata despre ambitie, competitie, determinare, dar si despre sensibilitate, interiorizare, centrare...frumusete sufleteasca...
Daca ar fi sa masor bogatia...as masura-o in oameni...in felul cum fiecare imi atinge sufletul...imi influenteaza pasi...
Si daca este sa fiu apreciata pentru ceva, eu stiu sigur ca nu imi pot asuma toate meritele...pentru ca am in spate suflete legate...ca niste cavaleri invizibili...care imi acopera spatele...si imi inalta aripile sau imi indreapta pasii...si pentru asta eu consider ca sunt suma tututror oamenilor care isi manifesta curajul, tenacitatea, magia firii lor...si in viata mea...

Iar eu , evident...ca o personalitate individuala ce sunt...m-am lasat modelata de ceea ce a venit in viata mea si am alchimizat cu propriile trairi...pana cand am ajuns la un rezultat...intotdeauna...gata sa se metamorfozeze mereu si mereu...caci noi ...atat cat vom trai suntem in cea mai frumoasa nava a universului...numita Pamant...si pe cat de frumos, Terra se invarte...asa si noi ne rotim in metamorfoza.

Dupa perdea

Cand dai perdeaua aparentelor la o parte si vezi puterea esentelor de departe...atunci...inseamna ca esti un bun cunoscator sau doar atent...ascultator...observator...

De obicei...esentele tari...se pastreaza in sticlute...lasate pe raft in spate...sunt acele sticle...ce nu se mai fac vazute ...dar de care sufletul are cu adevarat nevoie...sunt sticlute...care au fost purtate cine stie pe unde prin lume...s-au prafuit de la nisipul, praful si vremurile prin care au haladuit...

Si totusi...pe oamenii cutezatori, acele striclute ii atrag cel mai mult...caci au de povestit...insa se ascund si nu sunt usor de deschis...

Iti trebuie rabdare si poate putin tupeu...sa insisti...

Mesajul meu pentru cei care isi cauta profunzimea ...este sa fie atenti la cei din jurul lor

”Nopti albe pentru zile negre adunam”

 

Pentru ca am gasit o cochilie a noptii in care sa indes tot ce e mai nesperat de bun si de frumos in mine...

si culmea...sa vad si sa gasesc ce e mai bun si nesperat in luminile de langa mine...

Asa timpul, mi-a oferit in dar cea mai speciala eternitate...

Cea traita pe deplin...neconditionat

Dincolo de limitari, de preconceptii...

liber...

In acceptare

 Stelele in palma s-au nascut...cand inima a vrut sa zambeasca si cand timpul s-au gandit sa ii raspunda...iar mintea...si-a umplut noaptea neagra cu o banda alba de extaz...

Si din acest punct nu a mai contat niciun scenariu....ci cafeaua amestecata cu deliciul pe care energia il umple...in spatiul bine delimitat al unei nopti albe inchise intr-o palma ce se deschide mereu neasteptat...ca sa primeasca o atingere...

Si uite asa 

petrec eu vremea...

si din cand in cand te mai intalnesc si pe tine

sa ne traim vremea 

cu 

stele

si sclipici pe ele

...sa ne uitam in spate

si sa vedem dare albe

sa ne uitam in fata

si sa vedem stralcirea conexiunilor

pe care ne aliniem...

bucurandu-ne nesperat...de ceea ce se numeste ...coincidenta pura

sau...nimic intamplator...

sau...acum...

sau alinierea astrelor...

sau...

uite ...steaua nordului...

sau...hai ca am prins si rasaritul...

sau...hai ia-ma in brate si tine-ma asa...

ca sa nu uitam...ce frumos ne tine viata...

In bocanci

Erau ascunsi undeva intr-o cutie prafuita...demult uitata intr-un colt din debara, unde-si primenisera frumos casa...paianjenul Ghita si fratii lui...
Ii gasise dupa ceva timp in care a stat sa se gandeasca unde ii uitase...
Pe youtube...rula in liniste...Luna in cascade...a lui Titus Constantin...vibe de munte in aer...
Nu a mai stat pe ganduri...era dimineata ...de fapt in faptul noptii...a intrat in bocanci si a fugit ca o naluca...in umbra , pana a dat de primul metrou...care duce frumos si lin in Gara de Nord ...
-Buna dimineata...un bilet in Predeal, acum la 6:30...dus...
-Trenul pleaca in 30 de minute, este deja tras la linie...
-Va multumesc, o zi minunata!
-Si dumneavoastra!
-A mea este!

O...cafea, cafea, cafea...da...ce idee...da...

-Buna dimineata , as dori cea mai mare cafea cu lapte si cu scortisoara!
-Sigur!
-O zi minunata!
-Este!

...Aburi...Agitatie...Oameni...zapada...si...trenuri...multe...trase la linie...iar pe peron...cu a ei cafea fierbinte...alerga in fericire...spre vagon...vagonul 7.  Sageata albastra...locul 16...
Nimeni...liniste...amestecata...miros de cafea...scortisoara...si casti in ureche...muzica...Alef-SOL

Plecase singura...plecase cand gandul i-a soptit...”fugi...ia-ti micul dejun si bea-ti cafeaua in Predeal”...simtea sa o faca demult...simtea sa fie cu ea...sa nu mai alerge de ea...sa se asculte...sa o faca cat poate de mult...de des...de bine...sa se asculte pe sine...sa creada in sine...se saturase...voia...sa fie...

Trenul...o inventie care face spiritul sa calatoreasca fericit...ajunse in gara in doua ore...si...ea o lua spre Palatul Cantacuzino...acolo unde restaurantul deschidea o geana...
-Buna dimineata! Dati-mi o portie de papanasi...asta sa-mi fie micul dejun...si o cafea cu lapte si scortisoara...ce daca e a doua oara ?

-O sa dureze doamna...pentru ca bucataria abia s-a deschis...
-Va astept...

Si in fata ochilor dintr-o data se cresta linistea...cu vaporii ei reci de iarna...zapada de pretutindeni lasa in inima un rai stralucitor...si...muntii...isi aratau crestele ...dar nu erau infioratori , ci cutezatori , impunatori...si se uita si-i saruta cu gandul...spunandu-le...” Zambiti-mi dragilor, caci ne-am cunoscut odata  chiar daca acum va privesc de aici, de la poale”..

Era o zi...care se anunta senina...plina de soare...iar zapada scanteia deja...in dimineata aceea...
Asa...s-a oprit timpul in loc la ora 8:30

a, ce? Nu e weekend?

Si ce daca nu e weekend...sa facem sa fieeee

...Daca mi-as asculta nebunia stravezie...m-as imbraca acum si as sari in bocanci...si in tren direct cu mine la munte ...

sa imi beau cafeaua la Sinaia...dar nu o fac...ca nu am cu cine...da...uneori...asa zic...cand de fapt si eu cu mine ma simt destul de bine...

Insa tot mai bine mi-e cu un suflet langa mine...sa ma rad...sa ma stramb...sa ma tin de brat...sa zic prostii multe si sa ma descarc...din preaplinul asta...

Este 22 ianuarie...mai e putin pana sa se faca 23...si...suntem in anul de gratie 2018...am inceput anul cu prietenii si tot asa o tin...asa ca singuratatea sa ma mai astepte...ca eu in singuratate fac oricum prostii...de genul....curatenie...

Auzi...cine ma asculta pe mine...e cineva aici?...nimeni...deci pot sa spun la baliverne cate ma trazneste pe mine capul...

Cate un ratacit mai ajunge pe aici, in lumea mea...oare ce o cauta?  Nu stie ca nu am murit?
De obicei devii celebru si esti cautat...cand esti mort...

Ah si moartea asta...moartea...cealalta fateta a vietii...

Dar sa revenim la weekend...

e a doua zi de weekend...nu?...traim corespunzator pe barosaneala...zise un intelept odata...vai...imi scapa ghilimelele...au fugit...hei ghilimelelor...veniti aici...fetelor...

Nu te intelegi cu ghilimelele...dar cine sa le inteleaga...

Pleaca si vin cand vor sa plece...si tot asa...
Numai eu stiu o chestie clara ...stiu ce mi-a zis bunicul...ce eu cand merg la munca trebuie sa gandesc ca ma duc la petrecere...asa ca...ia-ti hainele cele mai bune...si pregateste-te de o noua zi in care vei petrece...daca nu pui rafinamentul placerii in ziua ce vine...este o zi irosita...si nu ca e irosita ca nu ai bagat-o tu in seama...dar ai trait-o intr-o absenta...care aproape ca te-a sters din calendar...asa ca...
ce sa iti mai zic...


Traieste-ti clipa

Despre lumi paralele...lumi martiene si venusiene...despre feminitate...despre ...

https://www.youtube.com/watch?v=DYEjlzY9DJ8...asa incep eu sa scriu...inspirata de nenea Micar...care imi spune...Burden Down...let your colour shine....

O sa iti scriu tie...femeii din mine...din tine...si de ce nu...elementelor feminine din voi dragi, martieni...care va lasati impresionati de venusiene scaldate in sclipici...

Imi faceam curat prin sifonier...si ...nu spun ce munca am tras cu atatea rochii si fuste pe care nu le port...ma uitam si zambeam...la ce imi trebuie toate astea?...A da...sa fiu frumoasa...

Stop...

N-ai de voie de astea...imi spunea un glas sensibil din mintea mea...

Martienii ar spune...”mai bine iti sta fara haine”...haha...normal...acolo la voi e cald...si bine...hai...stop cadru...sa reluam ...

Cu sau fara haine...in feminitate nu este vorba despre imaginea pe care o ai cand porti haine...in feminitate este vorba despre cum iti porti zambetul...cat de confortabil iti e cu tine...de ceva vreme nu imi mai bat capul cu ce voi purta ...in nu stiu ce moment al zilei sau serii...in ce mi-e mai confortabil...sfarsesc a-mi spune...si nu imi ia mult...

Ar trebui sa fie simplu...sa renuntam la consumerism ...” For God sake”...sa ne purtam simplu...pentru ca de ce nu...”simple is the new more”...

Cand imi vad eu maldarul de haine...imi spun...cateodata...ma simt goala pe dinauntru...am sa ma opresc aici si am sa ma umplu...din lucruri pe care stiu sa le fac...o sa ma umplu din rasarituri...din treziri matinale...din aburi de ceai si de cafea, din imbratisari terne, din satisfactia lucrului bine facut, dintr-un spontan ”da” si apoi o descoperire...din bucuria momentului trait cu o calitate...de ...full HD...


Da...”nu ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit...


e de ajuns”...sa-ti lasi materia si sa fii mai presus de ea...

Povestea de pe tine

M-am lovit de ea in nisip...

Era o sticla sparta...

Sangele era viata din mine care curgea neintrerupta...

Am bagat piciorul in mare...Mi s-au strans toate senzatiile in inima...si am simtit ca fiecare celula moare si traieste mai intens cu fiecare secunda...nu credeam ca e posibil...ca o asemenea juxtapunere...sa ma invlauie ca o dementa...

Am trait totusi...insa...am capatat o cicatrice lunga...

Un fel de amintire care ma stanjeneste cand vreau sa ma imbrac altfel decat cu pantaloni lungi ...
Si de altfel...am o mie si una de lucruri sa-mi in spun...asa ca m-am decis...o s-o fac cu pretul fix al durerii ...si...am intrat in salon...

Buna ziua!...ati mai facut tatuaje pana acum?
Nu, sunt curata ca lacrima...dar am o cicatrice si am un plan maret pentru ea...sa o transform in cea mai frumoasa opera de arta...

Si ce v-ati gandit sa facem?

M-am gandit sa facem un rasarit de soare dintr-o mare de nori...cu munti...si brazi...sa imi amintesc mereu pentru ce traiesc...si sa scrieti va rog oblic...Fii aici cu zambetul pe buze

Diferente

” Suntem diferiti, din fericire!”

Esti femeie?...Esti barbat?...ce daca ?...orice ai fi e important sa alegi...cum vrei sa traiesti...o dragoste fugara sau o iubire cu tot ce are mai frumos de oferit?...

Nu sunt nici dr Love...nici nimic...sunt...doar un om care a experimentat prietenia dar si dragostea...si...niste variatiuni...pana sa aleaga constient cui sa ii dea mana pe termen lung...si am descoperit ca rabdarea...este o cheie esentiala in calea timpului care construieste si paveaza un drum mai clar in fata unui om de care esti interesat...iar cand mai reusesti si sa te plasezi pe o pozitie de prieten si sa descoperi ca te regasesti in acel om chiar daca diferentele sunt clare ...si de fapt cu ajutorul lor mai mult iti delimitezi si tu frumos indivitualitatea si amandoi sunteti perfecti in acceptarea pe care o aveti reciproc...apreciindu-va liberatea de a fi...fara ca vreunul sa se tot catadicseasca sa il schimbe pe celalalt dupa bunul plac al propriului ideal...atunci poti spune ca esti pe deplin in confort cu alegerea facuta pe termen lung...pentru ca stii ca ai alaturi un partener de viata...


In schimb daca vrei trairi inalte de la inceput, sa prinzi aripi la calcai...sa zbori...sa te framanti...sa juri , sa promiti si in acelasi timp intr-un impuls de moment sa uiti tot ce ai spus...indragostirea este un proces chimic, sublim...te face sa le traiesti pe toate acestea la pachet...si la oferta...in timpul cel mai scurt...

Dar e important si conteaza ca esti adult...si stii ca toatea astea dureaza...pana cand ...ai epuizat tot ce se putea...si ajungi sa descoperi ca idealizarea de la inceput nu e conforma cu realitatea asta...atroce...si apoi pleci capul si spui ca te-ai inselat...te mai amagesti putin poate...mai incerci sa dai o sansa...doua...sase...noua...pana cand la a cincizecea...zici...stop...piua...nu asta e ce vreau...e toxic...eu m-am indragostit de altcineva...cand fapt era in realitate...cineva pe care tu nu il cunosteai...fiindca ai intrat direct...intr-o casa straina si te-ai asezat in pat ca ai vazut ca are saltea memory...si ti-ai propus sa iti lasi amprenta...dar fara sa te gandesti si ca...nu stii daca omul ala...prefera sa traiasca singur...te vrea cu adevarat...ravasire totala...confuzie...in acelasi timp...uau...casa are aripi...patul are aripi...nu ai mai trait asta vreodata...si...trec roata...un an...trei...si...ajungem...la ...reactii

Nu asa erai...nu asa te-am cunoscut..imi bag picioarele in tot...

Respectul fuge dintre voi...la fel si increderea...cine mai sunteti voi?

Rabdare...ascultarea propriilor emotii...canalizarea atentiei pe semnalele pe care le primesti de la tine insuti...


In rest...distreaza-te , viata are caile ei...insa nu uita...ce vrei.

Stai

NU...nu am nevoie de tine...nu e o nevoie...nu vreau sa fii un obiect...dar acum daca tot ai venit...ramai, mi-e bine cu tine aici.

Da, poti sa te uiti , locuiesc printre lucruri care sunt vii...stiai?...sunt vii pentru ca sunt insufletite de trairi pline...pe care ti le transmit si tie.

Cand vreau sa iti spun sa stai...de fapt vreau sa iti spun sa pleci oricand doresti tu dar sa te intorci ...ca sa ma mai privesti...sa mai citesti putin ...cate putin...din mine...poate te regasesti si pe tine...

In cadere libera

M-am gandit...poate si tu te-ai gandit...ce-ar fi daca?
Nu-i asa?
Nu-i asa ca viata ta e plina de ....ce-ar fi daca-uri?
Si a mea e la fel, sa stii...pornind de aici...hai ca avem ceva in comun...si nu numai.
Bun

Te-ai prins ca trebuie sa iti tii respiratia, nu? Stai lin...nu te sarut...am vazut cum te uiti...Ma gandesc sa iti propun sa inchizi ochii si sa iti iei avant...o sa te tin de mana...ce sa fac?...Ma pricep si imi place sa fiu insotitor intr-o cadere libera...ma poti ridica la rangul de copilot...

Si...ne aruncam

Deschide ochii...vezi norii?...vezi cum ii disecam?...ii vezi cum ne imbratiseaza?...nu...te asigur...nu ai fumat nimic...te-am urmarit toata ziua...nu nici eu...ti-o jur desi eu nu jur...nu...nici nu injur...

Dar hei, uita-te...uita-te...cat de frumos e! Sa fii in cadere libera nu inseamna decat sa iti dai voie sa te bucuri de ...viata...si caderea...nu inseamna decat ca...dupa un zbor mai ai nevoie si sa simti cum e sa cobori pe pamant...dar pe aripile vantului...iar ca sa o faci cu stil...ai nevoie de imaginatie...si pentru asta...eu te rog sa te urci cu mine pe o carte...

Ah, imi vajaie vantul ...si mi-a intrat o pana de vultur in urechea dreapta...

Uite si muntii...aici o sa iti faci tu casa si eu o sa te vizitez...ori de cate ori am nevoie sa fiu la inaltime...stiu ca tie iti place sa fii la inaltime...stiu ca ai visat mereu sa urci...pana sus...sa privesti lumea...eu te mai vizitez din cand in cand cand ai nevoie de un prieten...

Dar hai...ca...tocmai ce m-a gandilat un nor sub nas...haha...ce gust de vata pe bat are!....

Cum te simti? Ai ametit?...dar iti promit ca nu o sa uiti

In cadere libera descoperi ce inseamna avantul...momentul ala cand sari fara sa te mai gandesti...si ai inima ...de fapt mai ai inima?...nu...s-a oprit si a luat-o inaintea ta...nu te mint...uite-o ...du-te si prinde-o....rad in urma ta...dar tu ma tragi de mana si vin...da...inima ta e mica...dar bate al naibii de tare...si o prinzi...si razi si tu cu mine...
In cadere libera mai descoperi de fapt...ca nu cazi...ci zbori si ca iei inca o lectie de zbor,....desi initial ai fi tentat sa crezi ca experimentezi un esec...crede-ma este doar o iluzie optica...este cea mai tare lectie ....lectia despre echilibru...suisuri si coborasuri...elan...ambitie...pereseverenta...planare...
Asa ca...eu sunt sa te sustin...fanul tau numarul 1...

Da-ti voie sa cazi...sa te ridici...sa zbori...sa iti permiti!

Bullshit

A, nu...nu e o prostie lista asta...e o prostie nebuloasa din capul meu care ma cam impiedica sa fac o selectie serioasa a celor 5 lucruri...cred ca sunt lucruri de care de fapt nici nu m-am apucat ...iar altora chiar le acord un timp pretios pentru ca sunt cumva cam egoista...dar...de fapt...daca e sa iau asa...
1...scris...
2....chitara
3...desen
4...familie
5 organizare profesionala...

Zic din nou...bullshit...


Acum...hai...nu te descuraja...ajuta-ma , poate tu ai o alta stare...tu ce spui?...care sunt cele cinci ale tale?

Luminile dintre noi

Cand m-ai luat de umeri si m-ai intrebat ce vreau sa fac ?...m-am uitat in gol...dar de fapt nu era chiar atat de gol pe cat de plin era paharul si mai ales...negrul ochilor tai...imi pare rau, ma pierd des printre randuri...si nu stiu in ce sa ma mai regasesc...de multe ori ma pierd atat de tare incat...efectiv...toti ma dau disparuta desi sunt chiar langa ei, pe canapea, in camera...cu privirea aruncata in ei...dar ei nu se prind ca eu pescuiesc...din lacul lor abisal.

Imi curg prin amintiri imagini...esente ale un momente pe care nu as vrea vreodata sa le uit...

Precum trecerea prin timp...alaturi de un prieten care iti creste in fata ochilor si se transforma odata cu tine...iar intr-o seara oarecare cand ne nimerim la un eveniment , sa descopar de fapt...ca a renuntat la crisalida si a devenit un fluture ...care vede cu ochi noi experientele de viata...

Sau...o noapte in care totul pare banal dar un gand sau o vorba schimba macazul total...si uite asa dinamica...prinde contur si capata o forma de neimaginat...oameni se conecteaza...se reunesc...fac o miscare browniana...si revin a doua zi...sa reinnoiasca un legamant nescris al unei prietenii...

De ce traiesc?...

Poate doar ca sa aprind luminile dintre noi.

+ - infinit

Am descoperit ca...

uneori emotiile urca pana la + infinit si coboara drastic, pana la - infinit....

Pe drumul dintre + si  - , am descoperit ca eu sunt un om 

ce nu isi poate completa complexitatea decat cu alti oameni alaturi de el.

Si am mai descoperit

ca iubirea are un dar aparte:

acela de a umple fiinta complet , in numele vesniciei care se traduce prin  prezentul continuu. 

Insa noi nu rezonam si inca nu am invatat sa rezonam decat pe anumite frecvente...si cand acea frecventa este bruiata...mai ales de faptul ca ignoram uneori sa contientizam cat de bine rezonam...

....dar hai sa ...

hai mai bine sa...”facem stele patrate”

sa ne bucuram de inflexiuni, de reveniri, de despartiri care sa ne sublinieze inca o data faptul ca intoarcerea este intotdeauna atat de categoric de plina de emotie

Intre + si - infinit...apare mereu clipa cand...o idee de moment s-a transformat...impreuna cu alte minti conexe...intr-o vastitate bogata de trairi. 

Hai sa iti spun ceva...

Cel mai bine iti sta cand iti asculti nebuniile...

cand te iei dupa zgomotul ala...

de fond...care de fapt...esti tu cu adevarat...si ceea ce simti sa faci.