Este despre cum traiesti.
Daca ar spune ca te-as gasi vreodata, le-as raspunde ca
te-am gasit deja…in toate lucrurile pe care viata le da…fiecarei zi.
Mi-as spune ca totul este incidental si intentionat si ce e
imposibil devine prea posibil. Iar tristetea este o versiune a lui a fi…cu tine
insuti, si a te simti tot mai aproape, ascultandu-te, cautandu-te.
Un moment cu tine cand muzica iti intra cu tot alaiul peste
suflet si te invita la dans.
Un moment catre celalalt cand ii scrii.
Un moment catre lume…cand le arati cum iti place sa arati si
sa fii vazut.
Un moment in care iti permiti sa uiti de conventii si de
descalti de toate principiile…umbland descult prin microcosmos.
Un moment in care te incolacesti cu toata inima , iubind.
Un moment surpriza cand te simti alintat cu un cadou.
Un moment irezistibil cand aburii de vanilie din ceai…te
cuprind.
Un moment in care aduni toate cartile la un loc si faci un
legamant sa le iei pe rand sa le pui la piept…sa adormi cu ele pentru ca ele
iti sunt prietenele de capatai.
Un moment in care te incline cu gandul la prieteni si le
organizezi o masa festiva…din inima…din dor…de drag.
Un moment in care te opresti si iti dai seama ca in prezent
le ai pe toate … pentru ca le poti accesa oricand atat cat traiesti.
Si surpriza…traiesti din plin.
