Inclinatie spre agitatie

 Sarbatorile de iarna . 

Imi dau un sentiment aparte de entuziasm amestecat cu inclinatia spre agitatie. In orice magazin, este aglomeratie si unele rafturi au fost sterse efectiv de produse...Nu-ti mai ramane dacat putina imaginatie pe care o ai si un dram de inspiratie ca sa te descurci .

Si la urma urmei de Craciun, de la un punct incolo tot ce-i mai de pret este prezenta celor dragi si gandul ca iti sunt aproape si fiecare da din putinul pe care il are. Sa subliniez...PUTINUL...insa de ceva timp incoace ne intrecem in cadouri scumpe...sau cel putin asta este tendinta...

Am inceput sa ma gandesc tot mai serios sa iau cadouri de Craciun incepand din primavara...ca sa ocolesc tot haosul de pe acum...nu prea ma fascineaza felul acesta de a simti sarbatorile. Prefer sa fiu undeva refugiata in confortul casei, alaturi de mici simboluri ale sarbatorilor de iarna...tot ce vreau sa simt este linistea si farmecul iernii din interiorul unor paturi pufoase si a unor luminite calde...poate si ceva miros de cozonac si vin fiert cu scortisoara. 

In rest...

Sau iau cadouri ori de cate ori...cate un lucru imi aminteste de un om drag. Ar fi mai simplu asa. Mai autentic si mai usor . 

Hei tu , oricine ai fi

 Da, tu...

Iti multumesc.

Iti multumesc ca vii aici, langa mine.

Stii, uneori ma simt foarte singura...si cand vad ca vii si te uiti la mine...se face dintr-o data cald si bine...

Si din pustiul ala care era ...apare primavara...aia in care am aparut pentru prima oara si...am fost vazuta...

Iti multumesc ca vii pe-aici...ca citesti...ca esti...ca ma incurajezi sa scriu, pe o cale necunoscuta ...pentru ca vad ca nu sunt singura...chiar daca de multe ori ma incurajez sa scriu...nu e atat de motivant pentru mine cand stiu ca tot singura sunt aici...pe pamant alb...ascunsa si uitata printre randuri...

Uneori ma intreb chiar, cat de mult te regasesti in ceea ce framant eu pe-aici , printre ruminatii si mici , profunde irizari de ganduri...

Oare cu ce te incant?

Dar simplul fapt ca vii...ma face mereu sa cuvant...

Iti las aici , un dar , de Craciun.

Sa te uiti si sa cugeti 

https://www.youtube.com/watch?v=h6fcK_fRYaI

Pe curand !

Inima cafelei

 Simt cum pulseaza . II observ aburii cum se inalta. In aer, translucid.

Cafeaua fierbinte, amestecata cu iubirea alba a laptelui...care si-a lasat in urma caimacul...sa respire viata din cafea...asa o magie uimitoare se ascunde in ea....

Si cand ma gandesc ca ma uit la soare si beau viata din cafea...ma transform eu insami in cea mai proaspata aroma a zilei ce tocmai a inceput...

Cata tihna...

Ce sarut ,

Placut

Pe buzele calde...

Miros profund

de pin, amestecat 

printre soapte...

de cafea...

Aceasta-i iarna mea.

Printre povesti

Astazi simt sa iti scriu despre ancore. 

Acele mici carlige de siguranta de care ne agatam pentru a ne aminti .

Toate lucrurile ce ne inconjoara pot avea o astfel de incarcatura si de cele mai multe ori pot insemna sau pot ingloba o frumoasa poveste despre un moment oarecare ce a devenit dintr-o data plin de farmec...si asta doar privind la acel unic lucru pe care il ai in fata.

Un simplu dop de sticla care acum joaca rol de capac fancy pentru fiecare sticla de vin ce o desfac, reprezinta atunci cand il privesc o poveste in sine. 

Povestea acelei seri in care am mers la "la tartine" si m-am intalnit cu prietenii . Si culmea e ca atunci cand il privesc, incep sa imi amintesc locul, felul in care am obtinut dopul de sticla. Tablourile de pe pereti, inclusiv cum aratau oamenii care ne serveau, mesele, separeurile si chiar si baile. Este incredibil cum un simplu dop de sticla , poate prin simpla lui prezenta , sa imi activeze atatea detalii. 

Asa ca eu in casa mea...cu fiecare obiect adus...investesc in el cate o poveste.

Tu ce ai lucru si de ce poveste iti aminteste?

Unde imi e gandul

 Imi e gandul la...aceasta marti atat de lunga si frumoasa, care de jumatate de ora s-a metamorfozat intr-o veritabila miercuri...iar eu plonjez dinr-o zi in alta...ba osciland catre aceasta marti...ba spunand ca-i miercuri, ba simtind ca-i joi...

Ti se mai intampla si tie, asa-i?

Mai sunt 10 zile pana la Craciun si incep numaratoarea inversa. 

Tu simti ca vin sarbatorile?

Faci ceva in privinta asta?

Ca eu de curand ma observ si-mi dau seama ca daca initial nu simt ca vine vreo sarbatoare, totusi ma urnesc din loc si fac zi de zi lucruri cate mici care sa ma pregateasca. In cazul in care as lasa acest timp sa treaca , imi dau seama ca as ramane cu un regret pentru ca fiecare zi si fiecare moment dar mai ales aceste clipe de celebrare impreuna sunt tare pline de farmec si merita un efort de mobilizare. 

Nu neaparat la nivelul ala...de iesit din minti. 

De exemplu, eu am luat doi reni din lemn sa imi pasca belsugul ramas de la sf Andrei...

Am inceput sa repet si la munca toate colindele din program. Am inceput sa amenajez cabinetul cu elemente de Craciun si sa pun magic fm pe fundal.

Astazi mama lui Tiberius ne-a dat multe dulciuri si bunatati italienesti. 

Si mi-a trecut prin gand sa caut instalatia din sertar s-o iau cu mine la munca, plus niste bomboane cu menta....

Si asa avem din plin...de ce nu?

Imi cam sta capul la covorul de la intrare , ca-i cam ponosit ...si cred ca pana la urma tot trec prin pepco ca sa iau un covor. 

In rest , tare imi doresc sa las consumerismul la locul lui si sa-mi vad de ale mele. Am destule, iar banii merita ganditi . Sarbatorile au uneori talentul de a ne usura de buzunare pentru ca suntem tare sensibili.

Luni-zarea

 Exact asa . Lunizarea de azi. Pentru ca iata cum se-arata ziua de luni, in zare. Tocmai ce a inceput pentru mine si daca la inceput a venit cu o senzatie de apasare, tocmai apasarea afectiunii , m-a linistit. 

Tare bine e sa scrii, cu iubire, cu grija de sine, cu recunostinta. 

E luni. E dimineata. Ziua mea incepe. E iarna si e frig afara. Inca nu e ger, dar se simte in aer miros de zapada. Lumea furnica de colo colo si se vede pe sosea ca-i aglomerat.

Ma bucur nespus ca ritmul cu care am inceput ziua e unul asezat. Ma feresc sa fiu pe graba, chiar imi displace. 

Si ma bucur si mai mult de caldura pisicului meu care alege sa fie in cea mai mare parte a vietii lui, langa mine desi se spune despre rasa lui , ca-i mai retras. 

Si in sfarsit , s-a aflat, ca-i un Chartreux. Din manastririle franceze Chartreux , de prin imprejurimile parisului. Ce nimereala! dintr-o data ma simt mai aproape de Laura. Am visat ca imi scria ca e ziua lui Julien...hehe. Semn sa-i scriu astazi. 

Jazzy sassy ...

 ...day...

Jazzy snazy

In my way...and your way, today...

In a lucky way...

In a fluffy way...

In a dizzy day...

In a sweet way...

In a loving way...

In a wonderful way...

In a colorful way...today...

...for me

Fericirea lui azi

 Azi...

O samanta cu de toate.

Azi , o posibilitate.

Azi ...

Ce-ai sa faci?

Cum o sa simti miracolele?

Cum o sa iti faci simtita prezenta ?

Cum o sa faci ziua sa conteze pentru tine?

Si daca azi, nu ti pare ca e o zi cu multe...cum oare o sa te motivezi s-o vezi mai mult decat atat?

Stiai ca azi este cea mai buna posibilitate din cate au fost?

Si ca azi dupa azi dupa azi, insumate laolalta pot aduce un alt azi pe care numai tu poti sa il scazi , sa il decazi, sa il arzi, sa il faci sa para cea mai tare zi din cate-au fost...asa ca...Joaca-te azi...Joaca-te cu posibilitatile ...si nu uita...ca o  zi ca azi...nu se mai repeta...asa ca fa-o intotdeauna sa merite....exersand uimirea pentru fiecare detaliu pe care il vezi, auzi, simti, atingi, gusti...pentru ca , orice senzatia te poate conduce si transfera in lumea plina de senzoral a lui...azi...

Carpe diem.