sâmbătă, 22 iulie 2017

Hai sa zburam. vrei?

Stiai ca ai aripi? Nu stiai , nu?...nu te-a invatat nimeni sa ti le porti, asa-i? Mda, din pacate invatam din mers sa le descifram propriul mecanism. Stii ce le face sa se intinda si sa zboare? Un simplu gand frumos. Oricand iti trece prin minte sa faci un gest oricat de mic, nu da inapoi lasa-ti aripile sa freamate si sa se dezmorteasca , intinzandu-se...ele vor sa zboare , vor sa te ridice des de la pamant. Sunt puse acolo ca sa iti indice orizonturile. 
Sunt simbolul spiritului tau liber care alege din multitudinea de ocazii , sa se inalte prin cele mai curate trairi. Asa ca dezmorteste-ti simtirile si increderea in tine si aspira la mai mult din partea ta caci este momentul sa stii, ca...ai aripi. 
Cine ni le da?...
Stii un singur lucru...ca daca esti pe lumea asta, ai o misiune. De cand suntem mici aripile acestea stau in spate ascunse...ne cresc pene de fiecare data cand intalnim iubire. 
Iubirea ...in formele ei atat de diversificate...nu ...nici pe tine nu te-a evitat iubirea...cumva o forta interioara te-a manat sa iti cladesti imagini despre iubire ca sa supravietuiesti si apoi sa te ridici...asa invatai sa zbori. Si apoi ai ales mereu onestitatea, curajul, provocarea de a-ti demonstra tie ca esti bun.
Atunci busola din spatele aripilor tale s-a miscat rapid si te-a orientat spre nord...ca sa gasesti linistea unor nori pe care sa te odihnesti, suflet ostenit . 
Au venit pasari sa-ti spuna despre duiosie si atunci te-ai imbalnzit. Si ai revenit mereu ascunzandu-ti aripile de neincredere. Sa nu fii descoperit...sa nu te vada nimeni, sa iti duci drumul asa...pas cu pas inainte si sa inveti cum sa mergi pe asfaltul moale si incalzit de zilele dogoritoare vara si alteori...ud, sau inghetat iarna cand ne ascundem aripile printre ochii goi si reci ce vor doar un ceai cald si o patura moale. 
De cate ori nu te intrebi ce oare cauti?...
Deseori , nu?...Dar stii ce e bine?...ca ai langa tine pe altii la fel. 
Nici ei nu stiu ca au aripi...si le descopara prin oglindire. Vad cat de frumos esti tu. Vad din ochii tai ce inseamna sa fii un miracol. Si isi doresc si ei sa fie ...si sunt...
            ...asa suntem, numai ca fiecare cu povestea lui . Fiecare cu povestea lui isi tese in spate inca un rand de pene si se inalta mai sus prin lectii eterne. Ne ducem in sus ori de cate ori inchidem ochii plini de speranta...si mai respiram o boare de lumina. 
Avem aripi date ca sa umblam triumfator in ochii nostri, 
sa ne umplem de caldura soarelui 
si sa cautam oricand linistea si seninatatea cerului.
Noi crestem odata cu increderea. 
Si increderea este forta nevazuta ce ne pune in miscare tot mecanismul .
Hai sa zburam, vrei?

marți, 18 iulie 2017

Abandon

Cand am simtit mai mult ca niciodata liniste?...Spune-mi tu...tu cand ai simtit?...La mine linistea vine cand ma poarta apa pe pieptul ei si atunci cand o pivesc asa cum e ea. Un mister infinit prin care intra si ies suflete.

luni, 13 februarie 2017

Roller coaster

Cu rujul rosu pe buze...iesi din casa...saruta in gand dimineata si se pierdu prin multime...
La tramvai avea timp sa priveasca cerul...zorii zilei se aratau asa cum face o femeie un dus...printre picaturi, printre perdele...ii vezi formele...de roz pal...si tatuajul cu pasari...
se uita ...cum solarul entuziasm al zilei...se arata...
Factorul surpriza din toate astea este insasi ziua de azi...isi spunea...oare...ce forta nevazuta imi va saruta inima dandu-i toata vitalitatea ?
si tramvaiul....nu se ostenea sa se grabeasca...oamenii in schimb erau tacuti...cu pahare aburinde ...cu miros de irish capuccino...
cu ochii inchisi...trase aer adanc imaginandu-si cum soarbe tot paharul dintr-o singura suflare ...o slabiciune nevinovata...
In graba un umar se lovi de umarul ei...si filmul se intrerupse...
Alt gand lua cuvantul...oare cine va fi primul...eu sau nu eu?
Si daca sunt eu...sub impulsul meu de moment o sa imi para rau ca nu sunt stapana pe mine...mai bine nu...mai bine sa nu...mai bine dorm in mine , ca sa nu trezesc fortele pamantului ...scoarta mea terestra ma poate inabusi printr-un cutremur de emotii...stiu asta prea bine...si nu vreau sa risc...nu eu prima...si daca sunt eu prima ce?...conteaza ca eu traiesc...de ce ma opresc sa traiesc?...al doilea gand se bate cu primul...oh...iar am urcat in montaigne rousse...iar imi vine ameteala...so...mi-e raaau de inaltime...dar imi place, imi place...place place place...


duminică, 12 februarie 2017

Dor de...


O femeie intr-o zi, se privi in oglinda...si in timp ce isi plimba degetele pe obrajii palizi...incepu a-si vorbi...


Ma simt neputincioasa uneori in fata regulilor vietii...a mersului lucrurilor. 
Cum din neglijenta ajungem doi oameni care acum se incurca reciproc . 
O durere adanca si surda , imi soarbe vitalitatea. 
Cum sa fac sa fiu din nou vazuta cu sufletul, dorita cu adevarat, sorbita din priviri lacome...cum?
Cat de departe sa plec si pentru cat timp?..
Nu mai conteaza pielea mea, ci meciul de la televizor...
Sufletul meu plange pentru ca iubirea se ascunde de el, in rutina si monotonie . 
Imi e dor , un dor nebun sa imi zica omul de langa mine...ce frumoasa sunt...
sa aiba grija de mine...sa fie delicat si galant...

Intre timp, el se mahni auzind-o dincolo de usa dormitorului , pentru ca in felul lui facea toate aceste lucruri.

Intensitatea...este o cauza a deprivarii...nu a satietatii...
Cand nu iti e foame...nu cauti cu toate simturile ....doar contempli la o stare de imbelsugare.

Asa suntem noi uneori.

duminică, 5 februarie 2017

Prezent

O reflexie a unei caderi in noapte deplina , se ivi in ochii plini de ceata ce se lasa tot mai mult asupra orasului. In pupila dilatata, se oglindea un el inalt si masiv...care o lua in brate pentru ca ei ii era prea frig.
-Ce zici...ajungem azi acasa?
-Nu iti fa tu griji, dormi..
-Sunt prea grea..
-Esti jumatatea mea.

Asculta

 Intai de toate..asculta-te. Auzi-ti vocea.  Cum viata din tine ii da glasului ritm , putere si esenta lui "a fi".  Te rog, nu te ...