Vine..vine...vine...a venit

Pana la urma ceea ce te asteptai sa vina...vine...
Pana la urma tot ce ai dorit...se indeplineste...
Pana la urma ceea ce vine...vine pentru ca esti pregatit...dar vine, in pasi mici, marunti, numarati, calculati...iar acest moment apare...cand esti "nepregatit" sa il primesti...cand uiti cu desavarsire sa-ti mai doresti...cand mintea ta rasuna a liniste...iar pe fundal doar cate o clapa de pian se mai aude...e atata relaxare, incat totul se intampla...si vine...vine ...vine...peste tine...ca un vis...

Cele trei instante...

...si timpul lor...
Lucian Blaga

---

Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

(1919)






Lucian Blaga

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

Lucian Blaga

---

Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.

Volvitur tempus

Pactul cu moartea timpului...a fost singurul plan la care am complotat ani in sir...cu toata fiinta mea...
Imi imaginam cum timpul, se sfarseste...la confluenta cu eternitatea...
Demascarea lui...si executarea lui, pentru mine au insemnat un subterfugiu...o cale de scapare din efemeritatea vietii...cu toata curgerea ei lenta...molcoma uneori, alteori alerta, tot mai alerta...iar moartea timpului a insemnat pentru mine libertatea utopica...de a face pasii in ritmul dorit de mine...de a strica si a reface...de a gandi si de a cerne...de a iubi...si de a ierta...de a cere iertare..si de a ma pendula pe planul unei ape...si a cugeta la variatiile miilor de posibilitati.
Iata ca...Timpul nu moare...doar oamenii mor in timp...iar prezenta lor nu mai este inlocuita de nimic altceva decat un loc pe care candva acestia l-au ocupat...care si acesta se altereaza si dispare...
Iar cel mai de pret lucru...este sa poti crea in timpul tau...o entitate formata din doi...care privesc spre orizont.

Ramificatii

A existat candva, un om...din al carui suflet...s-a nascut un pom... o poarta de trecere spre dragostea vesnica fata de natura...si acum...o parte din ramurile lui, ating, constiinta colectiva...a celor ce au un puls clorofilizat...
Oameni care n-au uitat cui apartin...
Piese de lut...ce se sparg in bataia vantului...numai ramificatiile va mai tin...
Acele incregaturi din care stau atarnati lastari de afectiune si grija.

Pânza

Pictură pe pânză...
Un lanţ de nuanţe, ce se infiripă, intr-un sens, un simbol, şi care în final , nasc...sentimentul.
Acea stare din care iesi, cu senzaţia că viaţa mai are să-ţi ofere mii de lecţii mărunte.
Nu e nevoie să fii ce iţi doreşti sa fii...ca sa fii iubit...pentru ca nu tu alegi cum esti iubit...există atâtea moduri prin care iubirea poate exista...
Nu e nevoie să te blamezi...e suficient sa te gandesti ca aceasta constrangere, te va duce la stramtorearea unei inimi prea mari ca sa sufere dintr-un nimic atat de mic.
Este nevoie de afectiunea ta, si de pacea ta, pentru ca razele tale solare, sa poata exista...este nevoie de acceptarea ta...pentru ca tu sa poti fi in definitiv...ceea ce uiti sa fii...un om, ce se preocupa de evantaiul sau de vise...
Pana la urma a te crampona ....nu duce decat la micsorarea unei increderi indispensabile tie.
Cu drag,
un prieten.