LecTiA de PsiHo-loGiE si...."eu cand imi spun NU, atunci NU sa fie" sau Eul afectiv si Eul rational

" Inconstientul este in mare parte un reziduu ancestral. Puterea sa tine de faptul ca reprezinta mostenirea unei lungi serii de generatii, din care fiecare a adaugat aici ceva.

A luat nastere o miscare antiintelectualista foarta accentuata. Adeptii noii scoli par sa uite intrucatva ca numai logica rationala permite obtinerea de progrese in stiinta si in industrie, generatoare ale civilizatiei de azi.

Voi mentiona dintre acestea studiile privind hipnotismul, dezagregarea morbida a personalitatii, somnambulismul, actele persoanelor implicate in ocultism.


In marea majoritate a actelor vietii cotidiene suntem ghidati de inconstient. El este stapanul nostru, dar un stapan care poate deveni servitor, daca este orientat in chip convenabil.
Practicarea unei meserii sau a unei arte decurge cu usurinta de indata ce inconstientul, suficient de dresat dirijeaza lucrurile.
O morala infailibila este un inconstient bine dresat ( in sensul automatizarii actelor dictate de anumite principii si norme etice.
Le Bon considera inconstientul indeosebi ca pe un atelier de deprinderi bune sau rele, conceptul de inconstient diferind la el radical de acela promovat de Freud.
Inconstientul reprezinta un vast depozit de stari afective si intelectuale, un capital psihic care poate slabi, dar care nu moare niciodata in intregime.

Intuitia, origine a inspiratiei , care atunci cand atinge un nivel exceptional constituie geniul, care iese in intregime dintr-un inconstient pregatit de ereditate si de o cultura corespunzatoare. Sentimentele elaborate in inconstient nu ajung intotdeauna la constiinta sau nu ajung aici decat dupa diverse provocari; de aceea uneori nu ne cunoastem sentimentele reale fata de fiinte sau lucruri care ne inconjoara.
Actiunea constituie singurul criteriu indiscutabil al sentimentelor. A actiona este, a invata sa recunosti. Formularea de opinii ramane vorba goala atata timp cat nu are drept sanctiune actul.

Pe cand inconstientul organic si cel afectiv au sfarsit prin a crea instincte transmise ereditar, Inconstientul intelectual nu se manifesta inca decat sub forma de predispozitii si de tendinte, iar educatia trebuie sa-l completeze cu fiecare generatie.

Educatia are multa priza asupra inconstientului intelectual tocmai pentru ca acesta este mai putin fizat decat celelalte forma de inconstient. Dimpotriva, ea influenteaza foarte putin sentimentele, elemente fundamentale ale caracterului nostru, fixate de multa vreme.
Inconstientul afectiv este adesea un stapan imperios, indiferent la deciziile ratiune.
Iata de ce atatia oameni foarte intelepti in scrierile si discursurile lor devin, in actele de conduita simple automate, spunand ceea ce nu ar fi vrut sa spuna si facand ceea ce nu ar fi vrut sa faca.
Rezulta din constideratiile precedente ca inteligenta nu este, asa cum s-a crezut mult timp, factorul cel mai important al vietii mentale.
Inconstientul eleaboreaza, iar rezultatele acestei elaborari ajung gata formate la inteligenta, precum cuvintele care zoresc pe buzele oratorului. Marea forta a inconstientului este de a marca cu o precizie deosebita tot ceea ce executa el. Asa ca lui trebuie sa ii incredintam cat mai multe functii posibil. Invatarea unei meserii sau a unei arte nu este completa decat atunci cand exercitii repetate au insarciat inconstientul cu executarea muncii de indeplinit. Educatia este arta de a transforma constientul in inconstient.

Distinctia intre sentiment si ratiune trebuie sa fi avut loc destul de tarziu in istorie. Stramosii nostri indepartati simteau intens, actionau mult, dar rationau foarte putin.

Cand ajuns la o faza deja avansata a evolutiei sale, omul a incercat sa filosofeze, deosebirea dintre sentimente si ratiune i-a aparut cu claritate.
Dar numai foarte recent a devenit evident faptul ca sentimentele presupuse a fi guvernate de capriciile noastre, de fapt ascultau de o logica speciala , absolut diferita de logica rationala.
Ignorarea acestei distinctii este una dintre sursele de eroare cele mai frecvente ale judecatilor noastre.
Eul afectiv si Eul rational, desi actioneaza in permanenta unul asupra celuilalt, au o existenta independenta. Dat fiind faptul ca eul afectiv evolueaza fara voia noastra si adesea impotriva noastra, viata este din aceasta cauza plina de contradictii. Cateodata este cu putina sa ne infranam sentimentele, dar nu sa le facem sa se nasca sau sa dispara.
Asadar pe nedrept ii reprosam unui individ ca s-a schimbat . Reprosul acesta subintelege ideea foarte falsa ca inteligenta poate modifica un sentiment.
Completa eroare. Cand dragostea de exemplu, devine indiferenta sau antipatie,inteligenta asista la aceasta schimbare dar nu ea este cauza. Motivele pe care ea si le imagineaza ea pentru a explica asemenea schimbari bruste nu au nici un raport cu adevaratele motive. Pe acestea nu le cunoastem.

O proba, intregul nostru sistem de educatie latina.
Convingerea ca dezvoltarea inteligentei prin instruire dezvolta si sentimentele a caror asociere constituie caracterul, este una din cele mai periculoase prejudecati ale universitatii noastre.
Educatorii englezi stiu demult ca educatia caracterului nu se face cu ajutorul cartilor.
Eul afectiv si Eul intelectual fiind distincte nu este de mirare ca o inteligenta foarte rara poate sa coexiste cu un caracter abject.
Va fi suficient sa precizam aici ca inteligenta, variind considerabil de la un subiect la altul si nefiind ca sentimentele , contagioasa nu poate imbraca niciodata o forma colectiva.
Dimpotriva indivizii din aceeasi rasa au anumite sentimente comune care fuzioneaza lesne atunci cand ei se afla in grup.
Eul afectiv constituie elementul fundamental al personalitatii. Foarte lent, elaborat prin achizitii ancestrale, el evolueaza la indivizi si popoare mult mai repede decat inteligenta.
Uneori sentimentele par sa se schimbe , pe cand de fapt, nu au facut altceva decat sa fie aplicate unor obiecte care difera de acelea la care se plicau anterior.


Emotia este o stare afectiva instantanee, mai mult sau mai putin efemera. Este generata de un fenomen brusc:accident, vestea unei catastrofe, amenintare, injurii. Mania, frica, groaza, sunt emotii.

Sentimentul reprezinta o stare afectiva durabila cum sunt bunatatea, bunavointa.
(Exemplele date de Le Bon corespund mai degraba pentru trasaturile de caracter morale,care, desigur nu exclud componenta afectiva, componenta extrem de bine marcata in trasaturile de caracter propriu-zis afective: entuziasmul, mandria, orgoliul, ranchiuna, invidia, gelozia , timiditatea.

Pasiunea se constituie din sentimente care au dobandit o mare intensitate si care pe moment, pot anula alte sentimente, ura, iubirea.

O modificare fizica sau chimica a celulelor nervoase si sentimentele pe care aceasta modificare le genereaza constituie o relatie din care cunoastem doar termenii ultimi. Transformarea in sentiment sau in idee a unui proces chimic organic este complet inexplicabila in zilele noastre.
Sentimentele si emotiile variaza dupa starea fiziologica a subiectului sau dupa influenta exercitata de diversi excitanti: cafea, alcool.

Spionza admite 3 pasiuni: dorinta, bucuria si tristetea.
O pasiune poate lua nastere brusc, ca o lovitura de trasnet, ori printr-o incubatie lenta. Odata constituita ea domina intreaga viata afectiva precum si viata intelectuala.
Ratiunea in genere nu o poate influenta, ba chiar se pune in serviciul ei . Este cunoscut in ce ma sura pasiunea ne transforma opiniile si credintele.

Memoria afectiva.

Exista o memorie a sentimentelor , asa dupa cum exista una a inteligentei , dar gradul ei este mult mai scazut, timpul o slabeste foarte repede.

Inteligenta este caracterizata indeosebi de facultatea de a reflecta de unde decurge aceea de a rationa , adica de a sesiza urmand anumite reguli, raporturile vizibile sau ascunse ale lucrurilor.

Viata noastra psihica, compunandu-se dintr-o parte afectiva si din una itelectuala, cum actioneaza una asupra alteia aceste doua sfere?

Este cunoscut ca potrivit teoriei asociationiste, ideile se pot asocia dupa doua procedee diferite:
1. asocierile prin asemanare
2.asocierile prin contiguitate

In cazul asocierilor prin asemanare, impresia actuala reanima impresiile anterioare analoage. In cazul asocierilor prin contiguitate, impresia cea noua aduce in constiinta alte impresii traite, in acelasi timp dar fara sa existe analogie intre ele.
Oricat de slab ar fi caracterul, el ramane totdeauna legat de organele noastre. O nevralgie, un reumatism, o tulburare intestinala transforma veselia in melancolie, bunatatea in rautate, vointa in indolenta.


Ati citit un fragment...mega fragment..din


Gustave Le Bon -"Opiniile si Credintele"

Sa va fie de bine...sper ca ati digerat cu placere

SunT O MinciNoasa SincerA

nu mint sincer..ci spun sincer ca mint



sunt prea sincera ca sa mint... ma crezi?...te-am mintit. sincer.


Dar cel mai trist e ca si pe mine ma mint sincer. Totul sa fie oare minciuna?...Nu, pentru ca pana la urma tot ce-i minciuna se transforma in cea mai pura sinceritate...e doar o chestiune de timp

Ca

D...cad..si caderea mea e un zbor..cad si zbor..bizar, dar zbor, si cad.
Repet...imi repet ca eu cad..dar sunt sus...si cad spre mai sus...

Acord de chitara cu frecvente inalte, scurte...si joase, de durata...astea sunt caderea si zborul meu.

A ExisTaT

A existat odata un nebun.
Era importiva oricarei legi create de acest univers social, era un revoltat.
Singur era conducatorul tarii sale care era el insusi.
Oiunde l-ai fi intalnit era cu siguranta incadrat intr-un context opus si necenzurat, fata de toata cenzura acestei scene false creata la rang inalt.
El.
L-am prins intr-o zi traversand strada, fugea pe trecere de pietoni. Tocmai trecea o scoala de soferi.
Elevul conducea...speriat puse frana...
Instructorul coboara geamul si il intreaba: "Cine te-a invatat sa fugi pe trecere?"
Nebunul se intoarce si ii raspunde:"Sunt inca o lectie pentru elevul tau, asa ca da-i bice...eu doar i-am incercat reflexele".
Si a fugit din nou..si din nou...fugea de umbra lui, fugea de el, mereu era pe fuga, pasul sau alert si mintea sa fugeau, fugeau de reguli, fugeau de rutina, de tot ce parea a fi mai banal.
Astazi ma uit la el, niciodata n-a vrut sa fie condus. N-a vrut sa se supuna, sa fie subjugat.
Era batran, si e batran, carunt cu pleoapele cazute...asa se vede el, eu doar il vad un revoltat, un narcis adancit in apele tacute.
Un demi-zeu din lumea lui.

Si cand te gandesti ca el este ascuns in Ea.
Ca ea se vede mereu prin El...si ca mereu Ea gandeste si replica in gand de fapt ce ar fi spus el.

El e cel care nu se vede..Ea e cea care se vede mereu, umbra lui.

si tOtus(-)I IUBIrea

oricat de mult ar batea la ochi, oricum n-ai sa vezi...pentru ca trebuie sa ti se scrie cu litere de tipar, ca dragostea zace imanent in fata ta...si tot bajbaie pe intunericul tau, ca sa aprinda lumina
oricat ti-ai dori sa fii iubit, tu esti iubit, dar te temi de iubirea reala.."cum?...exista?"
cam..da
imaginarul tau de-a furat cu totul

PanZa...esenTA Lui

in spatele unei panze negre mereu se ascunde El...
intr-o zi m-am apropiat mai mult, si am alunecat peste panza neagra...si l-am lovit...
ma intrebam...ce cauta dupa acea panza...si atunci mi-am dat seama..
ca El era modelul meu..si ca eu vorbeam tot timpul despre El...
iar cand a disparut, o parte din mine s-a rupt...

"O Noapte Venetiana"

...M-am trezit dintr-un vis minunat. Intr-o zi va fi realitate.
O seara magica...inconjurul meu, numai lumini, apa si gondole....VenetiA.
Era seara carnavalului......
Purtam o rochie rosie, iar in mana tineam cu mine masca neagra.
Ma aflam in centrul unui bal mascat.
Alaturi de mine era o persoana minunata, ce ma facea mereu sa zambesc. Imi daruise o masca alba...precum era si el.
Era ingerul meu.
...bal mascat...
Ma simteam fericita, in siguranta alaturi de el, vizitam tot felul de locuri minunate.
El era imbracat ca un adevarat calaver..la un moment dat ne oprim.
Eram in fata unui lac cu multe gondole
..era un port.
..O noapte placuta, senina...dansam, eram in bratele lui si ne zambeam. Ingerul meu era langa mine...mereu e alaturi de mine desi nu il vad. In acest vis mi-a aparut.
Eram fericita, priveam in jurul meu, totul...luminile,lacul, gondolele, balul si visul meu magic s-au terminat..soptind in aer.."O noapte VenEtiAnA"

Imi doresc ca acest vis sa se implineasca."

MaiNiLe ce-Si VorBeaU

trec mereu printre oameni ce-si vand "valorile"...fie ele valori materiale sau morale...
...oameni ce-si vand cele mai precare bunuri...isi vand amintirile...care s-au pierdut odata cu memoria si odata cu neajunsurile......ajung umbre ale eternitatii lor...si se duc odata cu vremea
......oameni care sunt uitati...ale caror maini nu mai conteaza ce munci au dus, ce creatii au adus...
pentru batrani...totul este gri...
...un telefon...ii anunta ca prietenii lor se duc rand pe rand...ca fii lor sunt departe...ca...
si totusi...pe langa aceasta amarnica tristete...batranii inseamna mult...inseamna intelepciunea unui par carunt..inseamna o istorie explorata ...si istoria desi pentru multi e moarta...ea este in moarte clinica...traieste...caci pe ea se cladeste prezentul..datorita ei suntem ceea ce suntem...gratie caruntetii batranilor...anii lor...sunt anii nostri...educatia pe care noi acum o exploatam pentru binele nostru...sunt mandria lor...sunt toate succesele lor...mostenirea genetica...testamentul lor..ei pleaca si lasa totusi o parte din ei...in noi... desi mereu batranetea poarta tente de negru in abundenta...ea este colorata daca alegi sa fie asa cum gandesti...cu o mina deschisa...cu un prozont mai larg...alege sa iti traiesti visele acum

AuZ

Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Fătul este apt să audă sunete din exterior, deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenţă joasă decât sunetele de frecvenţă înaltă.
între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră.


3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Experimentează auzul producând sunete, aparent recunoscând vocile familiare.

La 6-12 luni gângureşte şi începe să înţeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama" şi „pa", fiind în stare să execute comenzi simple.

între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte, copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înţelegând circa 50.
La 2 ani poate vorbi în propoziţii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte.

îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini, pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziţii pentru a-şi exprima propriile nevoi, întrebări şi sentimente.

Vocabularul, pronunţia şi înţelegerea cuvintelor se îmbunătăţesc vizibil în această perioadă.