Steaua nordului

Invatam sa privim cerul. Dar avem nevoie de oameni care sa ni-l arate. Si aceia sunt oameni speciali...Ei aleg sa ne arate cerul in felul lor personal pe care nu am sa-l descifrez vreodata si pentru ca vreau ca acest mister sa ramana neatins pentru mine, sa ma bucur de el asa cum vine de la fiecare om in parte. Acei oameni au parti din cer care se fac vazute...
Am cunoscut in perioada liceului un om al carui cer erau copiii...se uita mereu la ei si le arata ce vede el...prin el copiii au vazut acel ceva ce se inalta deasupra capului lor si au inceput sa caute si ei frumusetea valorilor din cer...de deasupra lumii...
Acest om si-a dedicat cariera copiilor si muzicii...iar cerul din el era strans legat de legatura pe care o facea cu fiecare suflet de copil...copiii...deveneau oameni maturi...si frumosi....pentru ca el facea parte din cer...si pentru ca fusese un bun model...le oferise tuturor bucati din el.
Acum cand ma privesc vad bucati din cerul lui...si cand ma uit la cerul albastru stiu ca ajuns acasa...iar noua ne-a lasat o harta unde sa il gasim...prin amintiri si prin felul nostru frumos de a fi la care el a lucrat.

Domnului profesor Constantin Popescu