Roller coaster

Cu rujul rosu pe buze...iesi din casa...saruta in gand dimineata si se pierdu prin multime...

La tramvai avea timp sa priveasca cerul...zorii zilei se aratau asa cum face o femeie un dus...printre picaturi, printre perdele...ii vezi formele...de roz pal...si tatuajul cu pasari...

se uita ...cum solarul entuziasm al zilei...se arata...

Factorul surpriza din toate astea este insasi ziua de azi...isi spunea...oare...ce forta nevazuta imi va saruta inima dandu-i toata vitalitatea ?

si tramvaiul....nu se ostenea sa se grabeasca...oamenii in schimb erau tacuti...cu pahare aburinde ...cu miros de irish capuccino...

cu ochii inchisi...trase aer adanc imaginandu-si cum soarbe tot paharul dintr-o singura suflare ...o slabiciune nevinovata...

In graba un umar se lovi de umarul ei...si filmul se intrerupse...

Alt gand lua cuvantul...oare cine va fi primul...eu sau nu eu?

Si daca sunt eu...sub impulsul meu de moment o sa imi para rau ca nu sunt stapana pe mine...mai bine nu...mai bine sa nu...mai bine dorm in mine , ca sa nu trezesc fortele pamantului ...scoarta mea terestra ma poate inabusi printr-un cutremur de emotii...stiu asta prea bine...si nu vreau sa risc...nu eu prima...si daca sunt eu prima ce?...conteaza ca eu traiesc...de ce ma opresc sa traiesc?...al doilea gand se bate cu primul...oh...iar am urcat in montaigne rousse...iar imi vine ameteala...so...mi-e raaau de inaltime...dar imi place, imi place...place place place...

Dor de...

O femeie intr-o zi, se privi in oglinda...si in timp ce isi plimba degetele pe obrajii palizi...incepu a-si vorbi...


Ma simt neputincioasa uneori in fata regulilor vietii...a mersului lucrurilor. 
Cum din neglijenta ajungem doi oameni care acum se incurca reciproc . 
O durere adanca si surda , imi soarbe vitalitatea. 
Cum sa fac sa fiu din nou vazuta cu sufletul, dorita cu adevarat, sorbita din priviri lacome...cum?
Cat de departe sa plec si pentru cat timp?..
Nu mai conteaza pielea mea, ci meciul de la televizor...
Sufletul meu plange pentru ca iubirea se ascunde de el, in rutina si monotonie . 
Imi e dor , un dor nebun sa imi zica omul de langa mine...ce frumoasa sunt...
sa aiba grija de mine...sa fie delicat si galant...

Intre timp, el se mahni auzind-o dincolo de usa dormitorului , pentru ca in felul lui facea toate aceste lucruri.

Intensitatea...este o cauza a deprivarii...nu a satietatii...
Cand nu iti e foame...nu cauti cu toate simturile ....doar contempli la o stare de imbelsugare.

Asa suntem noi uneori.

Prezent

O reflexie a unei caderi in noapte deplina , se ivi in ochii plini de ceata ce se lasa tot mai mult asupra orasului. In pupila dilatata, se oglindea un el inalt si masiv...care o lua in brate pentru ca ei ii era prea frig.
-Ce zici...ajungem azi acasa?
-Nu iti fa tu griji, dormi..
-Sunt prea grea..
-Esti jumatatea mea.