Gustul dulce-amarui al desincronizarii...

Si inca o data imi confirm ideea conform careia...ceea ce fac...fac strict pentru sufletul meu...

Ma doare amagirea asta a mea...cand muncesc la ceva si gandesc ca muncesc ca sa indeplinesc o bucurie mare...ideea asta de asteptare intensa...de copil naiv...care crede ca impresioneaza pana la lacrimi daca munceste la ceva ce crede ca poate sa placa la aceeasi intensitate si celuilalt...si cand

vine momentul cel mare...cel mult asteptat...reactia celuilalt e de fapt...

ce bun e pepenele rosu...

cand ...copilul naiv din mine venise la el sa il traga de maneca si sa ii spuna...uite uite ce am reusit sa fac...uite...reusesc asta...pentru tiiine...pentru tine...urla copilul naiv din mine in gandul sau...

iar imediat dupa toate astea...undeva in coltul inimii...se aude o farfurie sparta...aia care semnifica...absoluta desincronizare si lipsa de prezenta...

si in urma tuturor acestor lucruri...copilul naiv din mine...isi repeta...nu te opri...nu te opri...stiu ca o faci pentru ceilalti...dar cel mai mult...fa-o ca sa cresti tu in ochii tai, fa-o ca sa iti hranesti tu inima...fa-o ca sa iti umpli tu sufletul....

Da ...e adevarat...acel cineva ti-a aratat ca exista in lume ceea ce te-a incantat...dar acum e randul tau...sa faci din asta...ceva ce nu neaparat sa vrei sa arati cu tot dinadinsul...ci pur si simplu sa fie acel ceva pe care sa il inveti...sa il stii cu anii...si peste un timp , sa il stii atat de bine si sa iti aminteasca...

Esentialul...