LecTiA de PsiHo-loGiE si...."eu cand imi spun NU, atunci NU sa fie" sau Eul afectiv si Eul rational

" Inconstientul este in mare parte un reziduu ancestral. Puterea sa tine de faptul ca reprezinta mostenirea unei lungi serii de generatii, din care fiecare a adaugat aici ceva.

A luat nastere o miscare antiintelectualista foarta accentuata. Adeptii noii scoli par sa uite intrucatva ca numai logica rationala permite obtinerea de progrese in stiinta si in industrie, generatoare ale civilizatiei de azi.

Voi mentiona dintre acestea studiile privind hipnotismul, dezagregarea morbida a personalitatii, somnambulismul, actele persoanelor implicate in ocultism.


In marea majoritate a actelor vietii cotidiene suntem ghidati de inconstient. El este stapanul nostru, dar un stapan care poate deveni servitor, daca este orientat in chip convenabil.
Practicarea unei meserii sau a unei arte decurge cu usurinta de indata ce inconstientul, suficient de dresat dirijeaza lucrurile.
O morala infailibila este un inconstient bine dresat ( in sensul automatizarii actelor dictate de anumite principii si norme etice.
Le Bon considera inconstientul indeosebi ca pe un atelier de deprinderi bune sau rele, conceptul de inconstient diferind la el radical de acela promovat de Freud.
Inconstientul reprezinta un vast depozit de stari afective si intelectuale, un capital psihic care poate slabi, dar care nu moare niciodata in intregime.

Intuitia, origine a inspiratiei , care atunci cand atinge un nivel exceptional constituie geniul, care iese in intregime dintr-un inconstient pregatit de ereditate si de o cultura corespunzatoare. Sentimentele elaborate in inconstient nu ajung intotdeauna la constiinta sau nu ajung aici decat dupa diverse provocari; de aceea uneori nu ne cunoastem sentimentele reale fata de fiinte sau lucruri care ne inconjoara.
Actiunea constituie singurul criteriu indiscutabil al sentimentelor. A actiona este, a invata sa recunosti. Formularea de opinii ramane vorba goala atata timp cat nu are drept sanctiune actul.

Pe cand inconstientul organic si cel afectiv au sfarsit prin a crea instincte transmise ereditar, Inconstientul intelectual nu se manifesta inca decat sub forma de predispozitii si de tendinte, iar educatia trebuie sa-l completeze cu fiecare generatie.

Educatia are multa priza asupra inconstientului intelectual tocmai pentru ca acesta este mai putin fizat decat celelalte forma de inconstient. Dimpotriva, ea influenteaza foarte putin sentimentele, elemente fundamentale ale caracterului nostru, fixate de multa vreme.
Inconstientul afectiv este adesea un stapan imperios, indiferent la deciziile ratiune.
Iata de ce atatia oameni foarte intelepti in scrierile si discursurile lor devin, in actele de conduita simple automate, spunand ceea ce nu ar fi vrut sa spuna si facand ceea ce nu ar fi vrut sa faca.
Rezulta din constideratiile precedente ca inteligenta nu este, asa cum s-a crezut mult timp, factorul cel mai important al vietii mentale.
Inconstientul eleaboreaza, iar rezultatele acestei elaborari ajung gata formate la inteligenta, precum cuvintele care zoresc pe buzele oratorului. Marea forta a inconstientului este de a marca cu o precizie deosebita tot ceea ce executa el. Asa ca lui trebuie sa ii incredintam cat mai multe functii posibil. Invatarea unei meserii sau a unei arte nu este completa decat atunci cand exercitii repetate au insarciat inconstientul cu executarea muncii de indeplinit. Educatia este arta de a transforma constientul in inconstient.

Distinctia intre sentiment si ratiune trebuie sa fi avut loc destul de tarziu in istorie. Stramosii nostri indepartati simteau intens, actionau mult, dar rationau foarte putin.

Cand ajuns la o faza deja avansata a evolutiei sale, omul a incercat sa filosofeze, deosebirea dintre sentimente si ratiune i-a aparut cu claritate.
Dar numai foarte recent a devenit evident faptul ca sentimentele presupuse a fi guvernate de capriciile noastre, de fapt ascultau de o logica speciala , absolut diferita de logica rationala.
Ignorarea acestei distinctii este una dintre sursele de eroare cele mai frecvente ale judecatilor noastre.
Eul afectiv si Eul rational, desi actioneaza in permanenta unul asupra celuilalt, au o existenta independenta. Dat fiind faptul ca eul afectiv evolueaza fara voia noastra si adesea impotriva noastra, viata este din aceasta cauza plina de contradictii. Cateodata este cu putina sa ne infranam sentimentele, dar nu sa le facem sa se nasca sau sa dispara.
Asadar pe nedrept ii reprosam unui individ ca s-a schimbat . Reprosul acesta subintelege ideea foarte falsa ca inteligenta poate modifica un sentiment.
Completa eroare. Cand dragostea de exemplu, devine indiferenta sau antipatie,inteligenta asista la aceasta schimbare dar nu ea este cauza. Motivele pe care ea si le imagineaza ea pentru a explica asemenea schimbari bruste nu au nici un raport cu adevaratele motive. Pe acestea nu le cunoastem.

O proba, intregul nostru sistem de educatie latina.
Convingerea ca dezvoltarea inteligentei prin instruire dezvolta si sentimentele a caror asociere constituie caracterul, este una din cele mai periculoase prejudecati ale universitatii noastre.
Educatorii englezi stiu demult ca educatia caracterului nu se face cu ajutorul cartilor.
Eul afectiv si Eul intelectual fiind distincte nu este de mirare ca o inteligenta foarte rara poate sa coexiste cu un caracter abject.
Va fi suficient sa precizam aici ca inteligenta, variind considerabil de la un subiect la altul si nefiind ca sentimentele , contagioasa nu poate imbraca niciodata o forma colectiva.
Dimpotriva indivizii din aceeasi rasa au anumite sentimente comune care fuzioneaza lesne atunci cand ei se afla in grup.
Eul afectiv constituie elementul fundamental al personalitatii. Foarte lent, elaborat prin achizitii ancestrale, el evolueaza la indivizi si popoare mult mai repede decat inteligenta.
Uneori sentimentele par sa se schimbe , pe cand de fapt, nu au facut altceva decat sa fie aplicate unor obiecte care difera de acelea la care se plicau anterior.


Emotia este o stare afectiva instantanee, mai mult sau mai putin efemera. Este generata de un fenomen brusc:accident, vestea unei catastrofe, amenintare, injurii. Mania, frica, groaza, sunt emotii.

Sentimentul reprezinta o stare afectiva durabila cum sunt bunatatea, bunavointa.
(Exemplele date de Le Bon corespund mai degraba pentru trasaturile de caracter morale,care, desigur nu exclud componenta afectiva, componenta extrem de bine marcata in trasaturile de caracter propriu-zis afective: entuziasmul, mandria, orgoliul, ranchiuna, invidia, gelozia , timiditatea.

Pasiunea se constituie din sentimente care au dobandit o mare intensitate si care pe moment, pot anula alte sentimente, ura, iubirea.

O modificare fizica sau chimica a celulelor nervoase si sentimentele pe care aceasta modificare le genereaza constituie o relatie din care cunoastem doar termenii ultimi. Transformarea in sentiment sau in idee a unui proces chimic organic este complet inexplicabila in zilele noastre.
Sentimentele si emotiile variaza dupa starea fiziologica a subiectului sau dupa influenta exercitata de diversi excitanti: cafea, alcool.

Spionza admite 3 pasiuni: dorinta, bucuria si tristetea.
O pasiune poate lua nastere brusc, ca o lovitura de trasnet, ori printr-o incubatie lenta. Odata constituita ea domina intreaga viata afectiva precum si viata intelectuala.
Ratiunea in genere nu o poate influenta, ba chiar se pune in serviciul ei . Este cunoscut in ce ma sura pasiunea ne transforma opiniile si credintele.

Memoria afectiva.

Exista o memorie a sentimentelor , asa dupa cum exista una a inteligentei , dar gradul ei este mult mai scazut, timpul o slabeste foarte repede.

Inteligenta este caracterizata indeosebi de facultatea de a reflecta de unde decurge aceea de a rationa , adica de a sesiza urmand anumite reguli, raporturile vizibile sau ascunse ale lucrurilor.

Viata noastra psihica, compunandu-se dintr-o parte afectiva si din una itelectuala, cum actioneaza una asupra alteia aceste doua sfere?

Este cunoscut ca potrivit teoriei asociationiste, ideile se pot asocia dupa doua procedee diferite:
1. asocierile prin asemanare
2.asocierile prin contiguitate

In cazul asocierilor prin asemanare, impresia actuala reanima impresiile anterioare analoage. In cazul asocierilor prin contiguitate, impresia cea noua aduce in constiinta alte impresii traite, in acelasi timp dar fara sa existe analogie intre ele.
Oricat de slab ar fi caracterul, el ramane totdeauna legat de organele noastre. O nevralgie, un reumatism, o tulburare intestinala transforma veselia in melancolie, bunatatea in rautate, vointa in indolenta.


Ati citit un fragment...mega fragment..din


Gustave Le Bon -"Opiniile si Credintele"

Sa va fie de bine...sper ca ati digerat cu placere