ti-ai pus intrebarea...ce-ai reusit sa faci pana in acest moment si daca ceea ce-ai facut iti aduce satisfactii?...
emotia care ma copleseste cand fac inventarul trairilor de pana acum este uimitoare...imi reimprospatez memoria cu cele mai semnificative momente care m-au adus in fiinta mea de astazi...
noi, trecem prin viata fugind...nu lasam in urma mari urme decat niste talpi in nisip...
unii dintre noi isi fac timp pentru un jurnal de calatorie...dar altii pur si simplu se grabesc sa traiasca...iar peste ani cand se opresc sa isi prinda sufletul din urma ramas sa se gandeasca la ce-a fost...isi amintesc cat de multe au facut...dar ca ei inca nu au acea cunostinta de cauza, tocmai pentru ca ei nu au baut cu nesat dintr-un izvor...caruia sa-i simta racoarea prin vene, ci...au spus ca mai are de asteptat acest ragaz....si au fugit in continuare...fara sa se mai opreasca...iar atunci cand gafaiau de oboseala...si-au dat seama ca au facut foarte multe dar fara sa le fi umplut sufletul de consistenta multumirii de sine...
fugim oriunde, in toate partile cautandu-ne pe noi...si implinirile noastre raman astfel in urma...deoarece pierdem esenta.
Asta-i cugetul sufletului calator...isi pierde radacinile...dar capata legaturi in intregul univers...inima lui tanjeste la apartenenta...insa spiritul lui este zamislit din singuratate.
Calul este simbolul iubirii de libertate..fuga catre necunoscut...catre paduri de imaginatie si izvoare de cunoastere...Totul pare sa fie un joc de emotii creat de fantezia omului....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu