Un fapt...ireal...se petrece cu noi...uitam sa respiram...gafaim si ingaimam...timpi morti...ai vremurilor noastre. Am ajuns articole...ce sunt pradate de vant si aruncate peste strazi goale...ne purtam picioarele...in locuri pustii...ramase fara noi...unde suntem noi? unde suntem noi? unde suntem noi?..catre ce destin se indreapta acest secol care-si rupe filmul, si-l voaleaza si vrea sa uite...de trecut? ingropandu-si amintirile in superficial...mi-e frica...mi-e rece...mi-e gol...si suna a metalic...totul...ce inseamna totul...oamenii sunt goi...unde fug ei oare? unde le sunt implinirile...unde le sunt zambetele...unde sunt ei?...oricat as crede ca sunt inconjurata de oameni...sunt doar urme...de nume...si doar atat...in rest..n-a mai ramas decat o pata dintr-un microcosmos...si poate uneori...cate un vers despre o sfera din univers...care isi poarta in mod ales destinul de vlastar....
Respir si tresar...creste un vlastar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu