lada cu visine

Mititica de ea, nu stia ce-i in lada aceea...era prea inalta taraba de unde mama ei...se oprise sa ia ceva...si ea scunda...oricat se ridica pe varfuri, incercarile ii erau zadarnicite...tava ce-i drept era pretenţioasa...avea un aspect placut, atragator, fapt ce dovedeste tocmai curiozitatea acestei fetite....
Dar draga de ea nu se lasa...si incepuse sa sara...ca sa vada ce-i...toata lumea era hipnotizata parca...amortita...intr-o dimineata ce se anunta a fi coplesitoare...caci avea sa fie o zi caniculara.
Nimeni nu observa zbuciumul ei...Mama insa simtindu-si mana saltand de sus in jos, tresari si ii spuse fetitei din reflex....Stai cuminte Eli...dar fetita...observad ca din ladita aceea preafrumoasa...ies timide codite ce au ca terminatii...buline rosii rosii...sarea si mai abitir...si cand mama este chiar deranjata de topaitul intens...o intreba ...ce e Eli...vrei sa vezi visinile...nu?, Hai la mine ...o cuprinde cu bratele, o zvanta si intr-o clipita, vede panorama pietei...dar mai ales sub nasul ei...o ladita frumoasa ticsita de visine...imi vine apa in gura...cand mi le impaginez...dar şşşşşt....fetita nu stie ce senzatie trezesc aceste roade ale sfarsitului de primavara...si...mama o intreba...vrei sa luam o ladita, nu-i asa...iar fetita face un semn de da din cap...uitandu-se cu ochii mari plini de recunostinta la mama sa care intelesese.



Prima visina din viata mea...
Mi-a strepezit dintii...
iar acum gandul la visine ma duce intr-un tinut rural, unde livezile de pomi fructiferi...au o infatisare asa de imbietoare ca sigur nu i-ai rezista....caisi...visini...piersici...si...a venit vara iar eu nu pot decat sa ma bucur ca iubesc pomii si roadele lor...