Atat de albastru imi pare cerul meu incat uneori mi-e frig.
Si sunt hipnotizata de o seninatate plata...
Apoi deodata...intr-un colt ascuns...
Sta un nor patruns..
de Ganduri negre.
Este un moment sublim...Cand din senin...o boare se aduna...ca sa spuna lumii ce avea sa spuna..
Si cu lacrimi neoprite...de niciun colt de cer senin...incepe ploaia sa sopteasca prin rever...
Haina uda acum , se scutura pe drum, si de sus, pana colo jos...din senin...apare un suspin...si apoi o pala rara...de argint...este soarele ce sta s-apara din ...din senin...si cum da de ultima picatura de ploaie...lumea pe de-antregul se transforma intr-un mic declin al vremii. Iar dintre perdelele de nori, incep culori culori sa teasa bolta de fiori.
Tot privind in sus ma cuprind de subsuori...cate-un verde pal si-un bleu ciel si din inima ii cer...acestui inalt cer...sa ma lase sa ma bucur de el si sa il revad mereu asa cum sper...cu aceeasi ochi ca si acum...limpezi.
Te iubesc viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu