Oglinda

Stia ca efemeritatea si imposibilitatea unor astfel de sentimente aveau sa o coste mai tarziu si aflase de la mama ei ca demult ea se ferise de un singur om...un om despre care nu a spus vreodata ceva . Si timpul a trecut.

Ei se mai intalneau uneori pe scarile casei institutionalizate. Stiau ca pana si faptul ca locuiesc alaturi vis-a-vis...este  o chestiune de timp si ca nimeni nu stie cand fiecare va pleca .  Duceau in schimb cu ei ...saci de moloz din istorii uitate...si ce e mai dureros duceau o copilarie comuna...dar pe care unul nu era pregatit sa o vada iar celalalt...stia ca nu se poate zbate prea mult sa-i deschida ochii cuiva nepregatit..."pana cand sa incerci?"...isi spunea...cand...oamenii fug in valtoarea vietii si se gandesc ca ..."a fost o aventura de copil...ar fi avut repercursiuni sa ma pun prea mult in contact cu Oglinda", asa ca am fugit . Si de atunci ori de cate ori se intalneau...se priveau pe furis...dar tacerea lor ducea un dor tainuit. S-ar fi tinut de maini...si-ar fi vorbit si s-ar fi privit...dar in schimb alegeau sa taca...unul sa se arunce in valuri , altul sa se zvarcoleasca de atata constientizare...si asa zori dupa zori dupa zori...treceau....

Intr-o zi...din curtea casei ...o curte cu trandafiri multi , cataratori...care imprejmuiau  coloanele casei...se auzea muzica...lumea curgea ca un parau pe scari...intr-un du-te-vino zgomotos si plin de fast...muzica de dans , energizanta ca o bautura carbogazoasa  cu senzatii amarui...

Ea incerca sa treaca cat mai nevazuta prin tumultul de  senzatii primit dinspre apartamentul  de alaturi...usa era deschisa...si  atunci il zari...fugitiv...era in costum...era impozabil...in infatisarea sa de intelectual cu barba lunga , brunet ...si el o zari...dar cum ea simtise in acea secunda ca inima ii bate mai tare, atunci si picioarele au inceput sa miste mai repede...iar el a urmarit-o....fusta ei din catifea verde...cu funda la spate...era un deliciu estetic care ca o pata...fugea zapacita pe scari...el tot striga...

"Stai...stai...vreau sa iti vorbesc...of...!"

Ea nu  auzea...nimic...era scaldata in batai de inima prea tari...o leoaica tanara...

Pentru ca apartamentele erau la un nivel destul de mic fata de sol isi permisese sa se strecoare pe geam ca sa iasa din nou in curte...dar in goana ei...ii tot veneau in minte flash-uri..."mama l-a iubit pe acest om, intunecat"...el o recunoscuse pe iubita lui in ochii acestei prezente adolescentine verzulii...ochi patrunsi de frigul nefast pe care il lasa indepartarea de oameni iubiti...si cum primele impulsuri dau corpului electricitate...astfel ei au ajuns...in punctul in care sa fuga....pana cand ea...in goana ei...s-a impiedicat si a cazut lovindu-si capul de o piatra...si randindu-se...ramase cu o tacere mai adanca...din care au iesit mai apoi niste raspunsuri...baiatul copilariei ei...Oglinda...asa cum ii spunea ea...era nepotul acestui om....el l-a crescut...insa mai mult prin delegatii...acest nepot a avut parte de o viata austera plina de critici...modelul cel mai frumos de urmat fiind departe...plecat .

Ea...in curte...inconstienta...statea ghemuita in fusta ei de catifea verde cu funda la spate...si din cap ii picurau stele colorate...visa...la cele doua zile in care si-a privit oglinda atat de tare incat ...inima i-a iesit din piept...nu ii venea sa creada ca poate privi un om atat de in adancime si sa nu se scufunde...sa nu se inece...sa pluteasca, sa zambeasca...si se intreba de ce oglinda...nu vrea sa simta...sa vorbeasca despre toate astea...si visa in continuare...

Oglinda si intunecatul...o priveau...cum se evapora...iar in apropiere...pe pamant...erau mai multi nasturi mari si mici...rosii si roz...cu modele asemanatoare...si atunci  Intunecatul ii spuse Oglinzii ....”acestia sunt ai mamei ei”...si ochii albastri...erau plini...de sclipiri...de ape...de oceane de dor tacut...incuiat...nespus...Cu funda mare si verde in brate...Oglinda spuse...deschizand poarta larg

„ HAI SA O CAUTAM”

Oare ce...au cautat?...ce vor cauta?...oare iubirea o vor gasi in alte femei...sau in ei?...pana la ce capat de pamant se vor duce?...

Continuarea...in visele urmatoare.