La tramvai avea timp sa priveasca cerul...zorii zilei se aratau asa cum face o femeie un dus...printre picaturi, printre perdele...ii vezi formele...de roz pal...si tatuajul cu pasari...
se uita ...cum solarul entuziasm al zilei...se arata...
Factorul surpriza din toate astea este insasi ziua de azi...isi spunea...oare...ce forta nevazuta imi va saruta inima dandu-i toata vitalitatea ?
si tramvaiul....nu se ostenea sa se grabeasca...oamenii in schimb erau tacuti...cu pahare aburinde ...cu miros de irish capuccino...
cu ochii inchisi...trase aer adanc imaginandu-si cum soarbe tot paharul dintr-o singura suflare ...o slabiciune nevinovata...
In graba un umar se lovi de umarul ei...si filmul se intrerupse...
Alt gand lua cuvantul...oare cine va fi primul...eu sau nu eu?
Si daca sunt eu...sub impulsul meu de moment o sa imi para rau ca nu sunt stapana pe mine...mai bine nu...mai bine sa nu...mai bine dorm in mine , ca sa nu trezesc fortele pamantului ...scoarta mea terestra ma poate inabusi printr-un cutremur de emotii...stiu asta prea bine...si nu vreau sa risc...nu eu prima...si daca sunt eu prima ce?...conteaza ca eu traiesc...de ce ma opresc sa traiesc?...al doilea gand se bate cu primul...oh...iar am urcat in montaigne rousse...iar imi vine ameteala...so...mi-e raaau de inaltime...dar imi place, imi place...place place place...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu