Te-am inchis in mine primavara, sau tu m-ai inchis in tine cu totul doar pentru ca m-ai nascut? Sa pricep imi ia mai mult dar sa simt...este suficient...Sa inteleg ca te astept cum narile adulmeca oxigenul curat al padurilor , sa inteleg ca te vreau cu verdele tau absolut pe care il vanez mereu cu ochii ageri si goi...gata sa se umple de razele care te vor scoate in evidenta...pe tine...sublima asa cum esti cand ne trezesti.
Din tine ma hranesc cu cea mai vie parte din mine...imi dau seama de frumusetea ce-mi sta in zambet...imi dau seama de oamenii ce se metamorfozeaza in fiinte solare...si stau cu totii sa te prinda...haladuid prin paduri, dupa flori, prin saloane de tatoo...ca sa nu te uite nici cand e iarna...asa ca ....bine-ai venit, primavara! Ramai.
Spiritul unei Persefone pierdute , bantuie acum prin pielea ca o tabla nescrisa...farmecul primaverii...si chiar daca tatuajele mele nu exista...ele sunt scrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu