Stii...am cam incetat sa mai pun in balanta daca e bine sa fac sau nu ...ceea ce mi-a venit la intamplare ca prim gand care ma propulseaza spre actiune...mi se pare ca acest prim gand este de fapt...cel mai important aspect din spontaneitate...din magia momentului...din ceea ce face amintirea mai speciala...caci acum stiu sigur ca toate se duc ...da, se duc...nu te mai minti intr-una...caracterul lucrurilor este predestinat unei continue metamorfoze...nimic nu este constant oricat de mult am visa noi la asta...insa...cateodata...dureaza mai mult...ce conteaza de fapt...este sa fii prezent...mereu, prezent, sa asculti, sa iti indesi toata capacitatea de concentrare in a fi cu adevarat in acest moment...ce se desavarseste prin rafinamentul emotiei pe care o predestinezi momentului...cu cat mai multa emotie si pasiune pui...cu atat mai condimentata iti va fi amintirea...
Am amintiri atat de dubios de placute...pentru ca au fost mai mult decat m-as fi putut astepta vreodata...si ...ce le-a facut sa fie asa, poate ai sa ma intrebi...Pai...ce sa vezi...cand imi vine un gand...de regula, nu vine singur...si il ascult si il prind in hora cu celalalt gand...si din atat de mult entuziasm se leaga o adevarata poveste fara sfarsit...
Cateodata, sa gandesti si sa intorci pe toate partile o dorinta, inseamna sa o condamni la disparitie...sa ajugi sa cedezi de la atat de multa energie irosita pe argumente si scenarii irationale...in loc sa actionezi pur si simplu...nu...nu zic sa te arunci cu capul inainte...nu de fiecare data...nu oricum...ci sa fii atent la ce simti...la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu