ADUNĂRI ETERNE

 Adunari eterne de poeme
ce se ascund...printre liniaritatile zilei...

 Momente pe care ti le faci eterne...tu...

 Cu tot ce ai...cu tot ce esti...cu gandul ca nu iti ramane nimic mai bun decat sa te si prostesti ...pe langa toate listele de facut...ce stau la rand inghesuindu-se ...

 Clipele de rand...rutina ...se transforma cand pui la bataie intrega-ti fiinta si iei de decizii...arunci orice imposibilitate si faci sa fie...cat se poate de real...ceea ce nu putea fi daca te gandeai prea mult...si uite asa...vine valul...si esti una cu el...si...

 imortalizezi...starea...amintire eterna...alinieri de nesfarsit...intr-o secunda respirata cu buna stiinta...

 iar dintr-o astfel de atingere , colajul de inaltari , se transforma in pasari...si te muta si te stramuta...in tine insuti...in ideea prezentului lui noi doi...cand timpul si lumea au disparut...

 iar despre pasiuni nu mai zic...cand iti iesi din gandul ala ca e prea tarziu si pentru asta si te apuci de ceea ce simteai de ani sa faci...atunci simti cum energia vie te conduce inainte...descoperindu-te inca o data...fiinta cu posibilitati nemasurate...

 Fila de carte...cuvant nescris...ce se asterne peste inimile celor ce te cunosc...asta esti...

 Mai esti si padure nebuna...cu radacini legate...intrepatrunse

 Asa-mi place sa cred ca nebunii merita toate meritele...acei nebuni care se arunca in spontan , in ce simt pe moment si carora nu le pasa de gesturi...de penibil...le pasa sa-si traiasca sentimentele, reciprocitatile...fara frica, fara menajamente...

 Si regasirea este un balsam pentru suflet...si uneori regasirea inseamna solitudine...pace si cautari cu intrebari puse noua insine...

 Intoarecere la inocenta...dincolo de anii care ne numara

 Iau de mana natura salbatica si...continui sa cred ca suntem frumosi asa...

 Nebuni...

DE NEUITAT