Pentru mine a fost dificil sa va vad plecand de langa mine. Degradarea vietii din voi m-a coplesit si m-a facut neputincioasa. Poate m-ati acuzat ca nu va am in grija mai mult, mai bine, mai mai mai...si in acelasi timp pe cealalta parte si eu ma acuzam pentru acelasi lucru.
Si ati plecat.
V-ati dus acolo sus.
V-am privit mereu dinauntrul meu caci acolo bateti toti trei .
Imi pare rau, iertati-ma , va iubesc enorm pentru tot ce m-ati invatat, mi-ati oferit si pentru tot ce ati gandit cu iubire despre mine sa imi lasati , sa-mi fie bine.
Pana ieri duceam cu mine povara unei greutati imense.A unui sentiment adanc de nedreptate si de ranchiuna care se acumulase...
Ieri s-a evaporat...pentru ca am cazut la pace si am ajuns la un acord cu rudele tale bunicule...
Vreau sa va multumesc ca s-a rezolvat
si vreau sa ma iertati ca nu va vizitez asa cum erati voi obisnuiti, la mormant...eu va port in pieptul meu si imi e greu sa percep ca unde va sunt oasele sunteti si voi...imi e dificil sa va vizitez la cimitir...va rog sa ma iertati pentru asta...In mintea mea rasuna o voce critica , vocea ta bunico ce ma cearta ca nu vin sa te vad...insa eu te am bunico cu mine mereu...sunt parte din spiritul tau...asa ca , nu va temeti...voi nu o sa pieriti vreodata.
Si acum stiti asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu