foto credit: artstation.com
Afara-i ud...ploua neincetat de zile ...
Ma doare cate ceva...semn ca sunt una cu natura...si pe ea o doare ceva de tot plange-ntr-una .
Imi imbrac aceste zile in pijamale si ma port pe strazi cu bucuria pe care o poarta copiii inainte de culcare, cautand povesti linistitoare.
Imi tot repet ca e frumoasa autosuficienta si tot caut sa iau din mine ceea ce ajung sa cer mereu din exterior...Oare de la cine am invatat asta...?
Si uite asa fac salturi in mine insami si ma tot strecor din ganduri in abisuri si imi iau pulsul emotiilor .
Poate o sa ma gandesc si la un decor.
Tot visez la tinuturi albastre cu mari intinse si nisip gadilator.
Oare din ce fior nemarginit al meu, ma cheama mereu dorul catre intinsele ape ?
Catre linistea si leaganul ce imi arata cat de flexibile si pline de forta sunt apele, mamele, femeile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu