Luni-zarea

 Exact asa . Lunizarea de azi. Pentru ca iata cum se-arata ziua de luni, in zare. Tocmai ce a inceput pentru mine si daca la inceput a venit cu o senzatie de apasare, tocmai apasarea afectiunii , m-a linistit. 

Tare bine e sa scrii, cu iubire, cu grija de sine, cu recunostinta. 

E luni. E dimineata. Ziua mea incepe. E iarna si e frig afara. Inca nu e ger, dar se simte in aer miros de zapada. Lumea furnica de colo colo si se vede pe sosea ca-i aglomerat.

Ma bucur nespus ca ritmul cu care am inceput ziua e unul asezat. Ma feresc sa fiu pe graba, chiar imi displace. 

Si ma bucur si mai mult de caldura pisicului meu care alege sa fie in cea mai mare parte a vietii lui, langa mine desi se spune despre rasa lui , ca-i mai retras. 

Si in sfarsit , s-a aflat, ca-i un Chartreux. Din manastririle franceze Chartreux , de prin imprejurimile parisului. Ce nimereala! dintr-o data ma simt mai aproape de Laura. Am visat ca imi scria ca e ziua lui Julien...hehe. Semn sa-i scriu astazi.