Atunci cand incepe etapa de reconstructie . Atunci cand nu imi mai pasa atat de mult sa fiu placuta, cat sa fiu atenta sa imi placa cum este calitatea vietii mele si ce fel de oameni sunt in ea.
Atunci cand relatiile au o constanta. Cand sunt asezate, cand e liniste, cand nimeni nu bombardeaza pe nimeni cu polii opusi ai afectului.
Multumesc pentru oportunitatea de a putea urca atatea trepte incat sa pot sa ajung pe terasa mintii mele . Sa privesc de sus. Sa ma bucur de priveliste. Sa admir parcursul. Sa-mi simt oboseala ce-a devenit o furnicatura placuta in talpi de la cat am amortit stand incordata intr-o pozitie de aparare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu