Gandesc in dimensiuni necunoscute si in valuri ce lasa cute , marunte, in unduiri, care sa ma sarute , pe tample si sa-mi imprumute , vise asternute peste lumile cele multe traite, calatorite, nevisate dar mai ales...neimprumutate.
In dimensiuni noi strabat carari cu o noua umire cu multa fantezie, cu aceeasi stralucire ...Aceeasi?
Hm...ma indoiesc ca mai e aceeasi...
Acum, nu mai sunt aceeasi...am alta stralucire...
Acea sclipire a unei aparitii diafane , de voal purpuriu in soare...de lumina stralucioate ce se aseaza peste inimi care s-au zbatut prea mult in absolut.
Acum e liniste...printre atatea sunete...printre alarme , vant , vioara si tramvai...si claxon de tir , ce sa mai!
E linistea unei dorinte , a unei fiinte , care a visat...o iubire.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu