Si un zambet, tamp , de nedescris...
Pentru ca in acest bis , al unui abis, am descoperit lumea. Altfel. Scormonind prin taceri, apoi privind , apoi respirand.
Fiintandu-ma din nou si din nou si din nou cu fiecare repetitie care de fapt se vrea a fi o noua zi, o noua sansa, un inceput, o putere absoluta ce se da ca sa imi pot cristaliza visurile.
Din acest abis, am vazut puterea ce mi se da, sa ma bucur ca exist. Ca pot, ca am reusit pana acum , ca sunt in viata si ca ce tine de mine este sa savurez din plin.
Observ cum experientele mele, vin se duc, se metamorfozeaza, se aseaza in corp, devin o realitate si apoi se transforma in trecut , intr-o amintire sau o parere pe care o tot resemnific.
Multumesc pentru toate astea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu