Coltul lumii
Inmuiat…
Intr-o inima …
Faramitat…
In simtiri…
Se preschimba
Neincetat
In valea
Plangerii
Unde lacrima
Unor ingeri
A faurit
Un catarg
De idealuri
Parfumat
Cu pasul sacadat
De domnisoara
Mangaiata de o toamna
Ce-si duce trena…
De frunze uscate…
La altar…
Ciripiri tresar…
Se impart…si se despart…
In chemarea sacadata
Cadentata…
A unei litere de tipar…
AAAA…scapat…
Un oftat…
OOO…f, sa-mi incalt…
Fericirea in pantof…
Si s-o port alene…
Spre viitoarele troiene…
Unde or sa-nghete…
Genele semete…ale unor stele..
Cazute si ele…
Din simtirile mele
Ce-si dezvaluie in taina
Ascunsa teama…
A dezlantuirii…
Unui om…
Inchis in teminita…
Falselor oglinzi..
Care privindu-se
Se transpune fara voie
In identitati …perene…
Ce-l condamna…
La o lupta…
De recunoastere…
A propriei identitati..
Care ii vorbeste…
Doar cand el…se plimba
Cu ochii inchisi prin camera
Cu oglinzi…
Coltul lumii vazut prin falsele oglinzi…
Inmuiat in inima..
Si stors…de toata esenta…tare, a lucrurilor care ne fac sa vibram…mi se pare a fi…unicitatea si scopul pentru care suntem in vizita in camera cu oglinzi…
O casa cu multe iesiri si intranduri…imbratisata de pelegrinari…unde oamenii se cauta…in cate un colt…uitat de lume…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu