Auzi?!
M-am saturat!...
Peste tot, vad uzat cuvantul asta...IUBIRE...dar asta e pentru ca toti ...absolut toti, ravnim si strigam in gura mare cata nevoie avem de a iubi....macar si pentru o clipa ...sa simtim contactul inimii cu alta inima...acea distanta prea infima ca sa mai poata ascunde puterea cu care se tin in brate doua inimi...ce frumos...ce trist...ce melancolic...ce nevoie e de asta, nu?
Stiu...si din iubire si din dor si din mai multe...ne imbracam in ceea ce se numeste...suferinta si suferinta ne imbraca in haine croite pentru omul care s-a maturizat cumva si acum trece altfel prin vantul ce-l starneste desertul promiscuitatii si al consumerismului...desertul unde fata morgana reapare ...cu intentii neclare...desertul unde alchimistii mai ascund cate un secret...desertul de sperante false si de asteptari...fara cunoastere...
Intram in bule de iubire...ca sa mai gustam dintr-o conexiune vie...si nu stim daca e atat de reciproca...pentru ca e prea multa teama si prea multa precautie pentru a nu mai suferi...si totusi...ne aruncam bratele unul in fata celuilalt cu cuvinte mari...cu promisiuni despre adanci batraneti si alte povesti despre feți despre frumosi si despre zmeii cu barba albastra cu stele-n frunte....da...o lume plina de farmec, mister si temeri...de traume si de gauri negre...dar si o lume in care in causul palmei...lipite de alta palma...se naste caldura...si se transmite alura unei siluete vii...a iubirii...asa cum e ea...fara pata...fara eticheta...simpla...cea cu care isi mai umplu pocalele zeii...zilei ce-a trecut...
Ramai rosu de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu