Nu ma sperie spatiul . Spatiul dintre noi. Il gasesc benefic chiar. Pentru ca lasa loc bucuriei unei revederi...si pentru ca face sa apara surprinzatoare toate micile intrari si iesiri din racheta vietii..Nu ma sperie spatiul...mai degraba imi da timp...imi da liniste si ma face sa realizez ca am o anxietate de pierdere cat China.Dar ca nimeni nu trebuie sa fie responsabil pentru asta si ca umerii pe care sa imi plec grija nu sunt altii decat cei doi ai mei...umeri pe care mereu ii indrept inainte cu nadejdea ca ceea ce e va fi...si ceea ce nu e potrivit pentru mine...se va duce...totul are timpul lui...spatiul lui...Eu doar le traiesc pe toate la un loc cu uimire...cu impresionismul potrivit ...unui astronaut ce-si traieste curiozitatile printr-un fel de a fi inzestrat cu o incredere deplina in Microcosmosul din care a pornitsi in cel in care se va duce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu