Pentru mine, am ales sa stralucesc.
Ca o binecuvantare.
Ca o recunostinta mare...pentru ce am fost si cine sunt, recunoscatoare ca m-au facut, si m-au lasat pe pamant.
Imi dau seama mai mereu ca apartin de taramul meu , de sus dar si din apa si ca totusi pe pamant, ma avant si cu elan mai plonjez din cand in cand si pe sus si sub pamant. Si ma scald frumos cu norii , pana cand ma spala razele iar apoi cobor usor toate treptele si ajung din nou aici cu mine, printre cercurile senine ale privilor straine , agitate si fugare, de oameni ce isi pierd mintile prin binocluri de stiinta, informatii si calculatoare. Sunt parte a acestei culturi umane...insa n-o sa-mi neg vreodata iubirea pentru adancurile mele oceanice , curiozitatea cu care nascocesc printre nori prin selenar....si felul aproape nebunesc de a gasi dragoste in tot ce respira a viata si da viata, este viata. Multumesc pentru , aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu