Ce ma fac uneori cu starile astea care curg prin mine ca niste paraie pline de valvataie ca si cum isi ies din matca si numai ele mai sunt pe pamant, atacand in valtoarea lor tot ce exista si luand cu ele orice farama de realitate?
Ce ma fac cand cred ca ele sunt asa de puternice si ma identific cu ele si nu le mai dezbat pentru ca ma simt pare din ele asa de profund?
Ce ma fac cand simt ca n-am valoare? Si de unde vine aceasta slabiciune a mea de a ma duce atat de departe in felul acela bolnav de victimizare?
Ce nevoi am si cat de bine e ca le cer asa de abitir?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu