Cand vreau sa plec , imi vine sa stau
Cand vreau sa stau, imi vine sa plec
Diferente, convergente ....abstinente...
MA COPLESESTE RANA.
Rana mea de neiubire. Si am aflat demult ca iubirea nu se ghiceste, se povesteste, se explica, se desluseste prin disponibilitate pentru comunicare, prin rabdare, prin punerea in perspectiva celuilalt.
Conversatii dificile care ma fac mereu sa inteleg ca sunt inca intr-un proces de invatare...si ca la fiecare astfel de etapa, relatia trece mai departe, evoluam impreuna.
Uneori imi vine sa fug. Si alteori sa tip...Dar atat de mult ma bucur ca am reusit sa vorbesc cu tine...oricat de greu mi-ar fi...tu intri in discutia cu mine...uneori taci...si te pierd , dar alteori revii, iar blandetea ta...Doamne, blandetea ta...ma salveaza mereu....iti multumesc.
Ma mahneste uneori ca nu tii neaparat sa-ti impartasesti bucuria de a fi cu mine...Sunt convinsa ca o ai...am certitudinea asta pentru ca observ asta zi de zi aproximativ, evident...mai sunt zile cand nu putem fi mereu bucurosi , daar, esti. Insa mi-as dori sa iti placa sa impartasesti , sa arati ca ma iubesti...Parca vad ca ma ascunzi ...parca observ ca divaghezi, ma raneste...
Si cu asta ma confrunt in ultima perioada...
Cum lucrez asta...cu mine? Cu tine?
Cred ca o sa abordez acest subiect din perspectiva curiozitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu