vineri, 15 ianuarie 2010

Cand am sa ridic privirea...


...as vrea sa admir toata credinta din noi. Acea stare de spirit...la care ajungi doar pe culmile muntilor, simtind in tine inaltimea si apropierea cerului.
Inaltime ce nu se compara cu atitudinea unui om de rand care ramane la suprafata asfaltului, aproape lipit de el...ascultandu-si greselile.
Acele momente in care asculti un om cand ti se impartaseste cu incredere...iar tu il vinzi, prin vorbe de desertaciune...si aroganta...cu ce esti tu mai presus de acele simtaminte pe care le are el...ce te face sa crezi ca esti mai curat ...orice gand ai avea totul este doar o iluzie...nimic din ce vezi nu e tot ce poti cunoaste.

Un comentariu:

petale de trandafir spunea...

ma ingrijoreasem cand am vazut crucea

Asculta

 Intai de toate..asculta-te. Auzi-ti vocea.  Cum viata din tine ii da glasului ritm , putere si esenta lui "a fi".  Te rog, nu te ...