Realitatea unei relatii consta in zeama de portocala care se scurge pe buzele unui insetat…cu cat este mai disperat sa obtina ce isi doreste…cu atat mai mult se departeaza de obiectul dorintei lui…in acest caz, zeama de portocala…seva care hraneste celulele unui om cu gatul uscat de sete, este de fapt metafora pentru o relatie sanatoasa.
In viziunea mea, imaturitatea intr-un cuplu se naste din momentul in care unul din parteneri nutreste la controlul celuilalt, utilizandu-l pentru siguranta sa, exact ca o telecomanda, iar celalalt da curs acestui capriciu…lasandu-se controlat, deoarece teama de a nu rani…persoana iubita, pare mai mare decat constiinta care iti spune ca nimeni nu poseda pe nimeni…si ca rostul oamenilor in viata este sa fie liberi…tocmai de aceea cand avem probleme in cuplu…fugim la prieteni…
Iar iubirea…cum a ajuns sa intre in viata noastra?...cum altfel decat prin prietenie...de care uitam in timp fiind din ce in ce mai ursuzi si mai respingatori…Discutii deschise…dialoguri pline de umor, vitalitatea atator puncte in comun…sincronizarea gandurilor si spontaneitatea deciziilor…iar pe langa toate acestea…camaraderia si detasarea…caci dupa cum stim in noi insine…tot ce cautam in viata este sa gasim acea persoana care sa ne accepte…si la care sa ne intoarcem cu placere ori de cate ori simtim dorul de a ne reintalni.
Cum poate sa-ti fie dor de un om pe care nu il posezi ca obiect?...
Omul devine obiect in momentul crearii unei stari de dependenta…iar aici intervine constiinta…
Nu folosim oameni drept substante halucinogene…avem posibilitatea insa…sa-I cunoastem cu adevarat, fiind cei mai buni prieteni, fara sa ne straduim…ci doar incercand sa fim atenti la ceea ce spun si fac…
Unui prieten adevarat ii pasa de ceea ce iti doresti…unui iubit ii pasa de ceea ce simte fata de ceea ce iti doresti…
Nu toate lucrurile pe care ni le dorim coincid cu planurile celui la care tinem….si atunci tot ce este de facut este sa ne permitem sa fim liberi…
E dureros, cand cineva iti interzice chiar si non-verbal sa te duci unde iti doresti, asta te face sa te simti neinteles…Doar pentru ca stii ca s-ar simti oarecum pentru ca nu poate fi cu tine…si e o alinare sa stii ca pretutindeni unde mergi …desi nu este cu tine, prietenul tau este in inima ta, caci a intrat acolo ascultandu-ti dorintele si incurajandu-te sa le implinesti.
Exista relatii sufocate de o singura gandire…aceea, ca totul se face impreuna
Nu totul se poate face impreuna,
Impreuna acum nu inseamna unul singur…ci doi oameni integri, distincti…
Iar fericirea izvoraste din constientizarea acestui fapt real…
In viziunea mea, imaturitatea intr-un cuplu se naste din momentul in care unul din parteneri nutreste la controlul celuilalt, utilizandu-l pentru siguranta sa, exact ca o telecomanda, iar celalalt da curs acestui capriciu…lasandu-se controlat, deoarece teama de a nu rani…persoana iubita, pare mai mare decat constiinta care iti spune ca nimeni nu poseda pe nimeni…si ca rostul oamenilor in viata este sa fie liberi…tocmai de aceea cand avem probleme in cuplu…fugim la prieteni…
Iar iubirea…cum a ajuns sa intre in viata noastra?...cum altfel decat prin prietenie...de care uitam in timp fiind din ce in ce mai ursuzi si mai respingatori…Discutii deschise…dialoguri pline de umor, vitalitatea atator puncte in comun…sincronizarea gandurilor si spontaneitatea deciziilor…iar pe langa toate acestea…camaraderia si detasarea…caci dupa cum stim in noi insine…tot ce cautam in viata este sa gasim acea persoana care sa ne accepte…si la care sa ne intoarcem cu placere ori de cate ori simtim dorul de a ne reintalni.
Cum poate sa-ti fie dor de un om pe care nu il posezi ca obiect?...
Omul devine obiect in momentul crearii unei stari de dependenta…iar aici intervine constiinta…
Nu folosim oameni drept substante halucinogene…avem posibilitatea insa…sa-I cunoastem cu adevarat, fiind cei mai buni prieteni, fara sa ne straduim…ci doar incercand sa fim atenti la ceea ce spun si fac…
Unui prieten adevarat ii pasa de ceea ce iti doresti…unui iubit ii pasa de ceea ce simte fata de ceea ce iti doresti…
Nu toate lucrurile pe care ni le dorim coincid cu planurile celui la care tinem….si atunci tot ce este de facut este sa ne permitem sa fim liberi…
E dureros, cand cineva iti interzice chiar si non-verbal sa te duci unde iti doresti, asta te face sa te simti neinteles…Doar pentru ca stii ca s-ar simti oarecum pentru ca nu poate fi cu tine…si e o alinare sa stii ca pretutindeni unde mergi …desi nu este cu tine, prietenul tau este in inima ta, caci a intrat acolo ascultandu-ti dorintele si incurajandu-te sa le implinesti.
Exista relatii sufocate de o singura gandire…aceea, ca totul se face impreuna
Nu totul se poate face impreuna,
Impreuna acum nu inseamna unul singur…ci doi oameni integri, distincti…
Iar fericirea izvoraste din constientizarea acestui fapt real…
nu-l poti obliga pe celalalt sa stea langa tine,iar daca celalalt se anuleaza pe el insusi dorindu-si asta, mai devreme sau mai tarziu va descoperi ca el insusi o sa devina mult mai pretentios in a-i satisface si
tu la randul tau aceste dorinte…
Insa daca nu isi va impune sa stea mereu alaturi de tine…si se va bucura de oamenii din jurul sau…atunci el se va incarca si va reveni iubindu-te…asa cum si tu vei proceda cand vei primi o propunere, pe care doreai s-o primesti…si firesc ar fi s-o onorezi, bucurandu-te de clipe frumoase…chiar daca nu esti cu cel pe care il iubesti…
Din egoism, sau din impulsuri de moment suntem tentati sa fim lacomi, si poate si invidiosi…ca cel de langa noi se bucura , fara noi…
Lucrurile stau altfel…
Momentele frumoase sunt atunci cand tu te bucuri de orice se bucura cel de langa tine…orice moment este frumos….este nesanatos sa cazi in delir mental si sa-ti imaginezi diverse…important este sa comunici ce simti atunci cand ceva se intampla cu tine…fara insa a acuza pe celalalt…
Noi ne intalnim intamplator in lume…nu stim daca este cu vreun scop sau nu, este decizia noastra sa interpretam lucrurile dupa cum ne dicteaza inima, ajungem sa ne apropiem treptat si daca punctele noastre de reper se intresecteaza…iar drumul este lung si conversatia placuta...reusim chiar sa legam o prietenie…si daca prietenia este atat de puternica incat dureaza ani, atunci ce-i mai frumos pe lume decat sa constientizezi ca a fi iubit de un prieten este un miracol…
Iar cand miracolul se petrece trebuie sa te bucuri ca un copil…sis a gandesti la un intelept…
Nimic nu dureaza o eternitate, insa nici noi nu putem prelungi sentimentul cu atat mai mult atunci cand imaturi fiind reactionam ca si cand am crede ca daca tragi o bancnota de 10 lei…se vor inmulti sansele sa devii bogat…insa, din pacate nu este asa, cel mult exista riscul sa scoata limba la tine Nicolae Grigorescu…si atunci ti se va demonstra faptul ca esti naiv sa consideri ca fericirea poate dura daca o minte de om isi propune sa o faca sa continue…Cata vreme nu fortezi nota, totul vine de la sine…intoarce-te cu gandul la prietenie…cum era?iti impuneai sa faci cumva, sa fii in vreun fel pentru celalalt, sa vrei ca celalalt sa fie si el cumva pentru tine?...nu, nu iti propuneai nimic, totul era o placere copilareasca de a fi alaturi de un prieten de suflet…
Unui prieten nu ii spui mi-ar placea sa fii asa si asa…de ce te duci fara mine…ma simt …
Dar iubirea iti aduce in schimb conexiunea…un lucru greu de evitat cand se ivesc conflicte pentru ca aduce cu sine si partea negativa din noi pe care nu o putem scoate la iveala in timpul prieteniei si care in relatie inconstient iese la suprafata…
Nu isi doreste nimeni sa-si raneasca partenerul, decat in cazul in care este sadic iar celalalt ravneste sa fie torturat…dar nu vorbesc de cazuri speciale, ci de cazul meu…pe care il consider caz comun cu al celorlalti in mare masura.
Fara sa vrem, spunem lucruri care dor…nu ne-am nascut invatati, nu stim cum sa reactionam in toate situatiile…tot ce putem face este sa invatam pas cu pas…si pentru asta este nevoie de rabdare si intelegere…insa cu graba si agitatia din jurul nostru, pana si noi am ajuns s-o incorporam si s-o redam sub forma de impulsuri de moment…
Iar cand unul dintre noi, ia discutia in mod matur…si incearca sa inteleaga ce spui…pe limba ta de diavol tazmanian…si chiar acorda multa intelegere si respect fata de ceea ce zici…numai acest lucru te face sa te simti mai bine…dar sa mai zica si ca te iubeste sau sa te incurajeze, ori sa gaseasca o solutie pentru linistea ta interioara..
Cum sa poti sa invinuiesti un astfel de om?...cum sa crezi despre el ca nu te ia in considerare…
Si atunci iti reevaluezi atitudinea , si iti schimbi viziunea fata de relatie…
Atunci te maturizezi si tu…si iubesti si mai mult omul de langa tine…
Sunt o sentimental-ocholica…pur si simplu addicted fata de tot ce inseamna comunicare, si intelegere…si mai presus de toate prietenia in iubire…
Si postulez pentru rabdare si maturizare emotionala…
Iar in momentele in care voi ajunge la desavarsire…voi simti gustul unui pahar intreg cu suc de portocale, concentrat, cu multa pulpa…
tu la randul tau aceste dorinte…
Insa daca nu isi va impune sa stea mereu alaturi de tine…si se va bucura de oamenii din jurul sau…atunci el se va incarca si va reveni iubindu-te…asa cum si tu vei proceda cand vei primi o propunere, pe care doreai s-o primesti…si firesc ar fi s-o onorezi, bucurandu-te de clipe frumoase…chiar daca nu esti cu cel pe care il iubesti…
Din egoism, sau din impulsuri de moment suntem tentati sa fim lacomi, si poate si invidiosi…ca cel de langa noi se bucura , fara noi…
Lucrurile stau altfel…
Momentele frumoase sunt atunci cand tu te bucuri de orice se bucura cel de langa tine…orice moment este frumos….este nesanatos sa cazi in delir mental si sa-ti imaginezi diverse…important este sa comunici ce simti atunci cand ceva se intampla cu tine…fara insa a acuza pe celalalt…
Noi ne intalnim intamplator in lume…nu stim daca este cu vreun scop sau nu, este decizia noastra sa interpretam lucrurile dupa cum ne dicteaza inima, ajungem sa ne apropiem treptat si daca punctele noastre de reper se intresecteaza…iar drumul este lung si conversatia placuta...reusim chiar sa legam o prietenie…si daca prietenia este atat de puternica incat dureaza ani, atunci ce-i mai frumos pe lume decat sa constientizezi ca a fi iubit de un prieten este un miracol…
Iar cand miracolul se petrece trebuie sa te bucuri ca un copil…sis a gandesti la un intelept…
Nimic nu dureaza o eternitate, insa nici noi nu putem prelungi sentimentul cu atat mai mult atunci cand imaturi fiind reactionam ca si cand am crede ca daca tragi o bancnota de 10 lei…se vor inmulti sansele sa devii bogat…insa, din pacate nu este asa, cel mult exista riscul sa scoata limba la tine Nicolae Grigorescu…si atunci ti se va demonstra faptul ca esti naiv sa consideri ca fericirea poate dura daca o minte de om isi propune sa o faca sa continue…Cata vreme nu fortezi nota, totul vine de la sine…intoarce-te cu gandul la prietenie…cum era?iti impuneai sa faci cumva, sa fii in vreun fel pentru celalalt, sa vrei ca celalalt sa fie si el cumva pentru tine?...nu, nu iti propuneai nimic, totul era o placere copilareasca de a fi alaturi de un prieten de suflet…
Unui prieten nu ii spui mi-ar placea sa fii asa si asa…de ce te duci fara mine…ma simt …
Dar iubirea iti aduce in schimb conexiunea…un lucru greu de evitat cand se ivesc conflicte pentru ca aduce cu sine si partea negativa din noi pe care nu o putem scoate la iveala in timpul prieteniei si care in relatie inconstient iese la suprafata…
Nu isi doreste nimeni sa-si raneasca partenerul, decat in cazul in care este sadic iar celalalt ravneste sa fie torturat…dar nu vorbesc de cazuri speciale, ci de cazul meu…pe care il consider caz comun cu al celorlalti in mare masura.
Fara sa vrem, spunem lucruri care dor…nu ne-am nascut invatati, nu stim cum sa reactionam in toate situatiile…tot ce putem face este sa invatam pas cu pas…si pentru asta este nevoie de rabdare si intelegere…insa cu graba si agitatia din jurul nostru, pana si noi am ajuns s-o incorporam si s-o redam sub forma de impulsuri de moment…
Iar cand unul dintre noi, ia discutia in mod matur…si incearca sa inteleaga ce spui…pe limba ta de diavol tazmanian…si chiar acorda multa intelegere si respect fata de ceea ce zici…numai acest lucru te face sa te simti mai bine…dar sa mai zica si ca te iubeste sau sa te incurajeze, ori sa gaseasca o solutie pentru linistea ta interioara..
Cum sa poti sa invinuiesti un astfel de om?...cum sa crezi despre el ca nu te ia in considerare…
Si atunci iti reevaluezi atitudinea , si iti schimbi viziunea fata de relatie…
Atunci te maturizezi si tu…si iubesti si mai mult omul de langa tine…
Sunt o sentimental-ocholica…pur si simplu addicted fata de tot ce inseamna comunicare, si intelegere…si mai presus de toate prietenia in iubire…
Si postulez pentru rabdare si maturizare emotionala…
Iar in momentele in care voi ajunge la desavarsire…voi simti gustul unui pahar intreg cu suc de portocale, concentrat, cu multa pulpa…
Un comentariu:
Minunate randuri si infiorator de adevarate.
Trimiteți un comentariu