In bocanci

Erau ascunsi undeva intr-o cutie prafuita...demult uitata intr-un colt din debara, unde-si primenisera frumos casa...paianjenul Ghita si fratii lui...
Ii gasise dupa ceva timp in care a stat sa se gandeasca unde ii uitase...
Pe youtube...rula in liniste...Luna in cascade...a lui Titus Constantin...vibe de munte in aer...
Nu a mai stat pe ganduri...era dimineata ...de fapt in faptul noptii...a intrat in bocanci si a fugit ca o naluca...in umbra , pana a dat de primul metrou...care duce frumos si lin in Gara de Nord ...
-Buna dimineata...un bilet in Predeal, acum la 6:30...dus...
-Trenul pleaca in 30 de minute, este deja tras la linie...
-Va multumesc, o zi minunata!
-Si dumneavoastra!
-A mea este!

O...cafea, cafea, cafea...da...ce idee...da...

-Buna dimineata , as dori cea mai mare cafea cu lapte si cu scortisoara!
-Sigur!
-O zi minunata!
-Este!

...Aburi...Agitatie...Oameni...zapada...si...trenuri...multe...trase la linie...iar pe peron...cu a ei cafea fierbinte...alerga in fericire...spre vagon...vagonul 7.  Sageata albastra...locul 16...
Nimeni...liniste...amestecata...miros de cafea...scortisoara...si casti in ureche...muzica...Alef-SOL

Plecase singura...plecase cand gandul i-a soptit...”fugi...ia-ti micul dejun si bea-ti cafeaua in Predeal”...simtea sa o faca demult...simtea sa fie cu ea...sa nu mai alerge de ea...sa se asculte...sa o faca cat poate de mult...de des...de bine...sa se asculte pe sine...sa creada in sine...se saturase...voia...sa fie...

Trenul...o inventie care face spiritul sa calatoreasca fericit...ajunse in gara in doua ore...si...ea o lua spre Palatul Cantacuzino...acolo unde restaurantul deschidea o geana...
-Buna dimineata! Dati-mi o portie de papanasi...asta sa-mi fie micul dejun...si o cafea cu lapte si scortisoara...ce daca e a doua oara ?

-O sa dureze doamna...pentru ca bucataria abia s-a deschis...
-Va astept...

Si in fata ochilor dintr-o data se cresta linistea...cu vaporii ei reci de iarna...zapada de pretutindeni lasa in inima un rai stralucitor...si...muntii...isi aratau crestele ...dar nu erau infioratori , ci cutezatori , impunatori...si se uita si-i saruta cu gandul...spunandu-le...” Zambiti-mi dragilor, caci ne-am cunoscut odata  chiar daca acum va privesc de aici, de la poale”..

Era o zi...care se anunta senina...plina de soare...iar zapada scanteia deja...in dimineata aceea...
Asa...s-a oprit timpul in loc la ora 8:30