Pentru ca am gasit o cochilie a noptii in care sa indes tot ce e mai nesperat de bun si de frumos in mine...
si culmea...sa vad si sa gasesc ce e mai bun si nesperat in luminile de langa mine...
Asa timpul, mi-a oferit in dar cea mai speciala eternitate...
Cea traita pe deplin...neconditionat
Dincolo de limitari, de preconceptii...
liber...
In acceptare
Si din acest punct nu a mai contat niciun scenariu....ci cafeaua amestecata cu deliciul pe care energia il umple...in spatiul bine delimitat al unei nopti albe inchise intr-o palma ce se deschide mereu neasteptat...ca sa primeasca o atingere...
Si uite asa
petrec eu vremea...
si din cand in cand te mai intalnesc si pe tine
sa ne traim vremea
cu
stele
si sclipici pe ele
...sa ne uitam in spate
si sa vedem dare albe
sa ne uitam in fata
si sa vedem stralcirea conexiunilor
pe care ne aliniem...
bucurandu-ne nesperat...de ceea ce se numeste ...coincidenta pura
sau...nimic intamplator...
sau...acum...
sau alinierea astrelor...
sau...
uite ...steaua nordului...
sau...hai ca am prins si rasaritul...
sau...hai ia-ma in brate si tine-ma asa...
ca sa nu uitam...ce frumos ne tine viata...







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu