Asa de puternica era agitatia interioara incat cand se lovea de pereti...intra in ei...se contopea in tot ce insemana pana atunci materie dura...si se pierdea in stratul dens de beton...desi lovea puternic cu pumnii si picioarele ca sa iasa...si din atatea lacrimi...de neputina...decise sa cedeze...
Stia ce simte dar nu stia cu convingere ca-i este impartasit...si toata bajbaiala asta pe intunericul dintre a fi si a nu fi...duceau intr-un final la angoase si rataciri...la tristeti si la o empatie prea puternica ce e gresit inteleasa...pana cand in final...spiritul se incovoia in sine si se inchidea...in tacere.
Norocul a fost ca ...pescarusii nu taceau...si era cald...iar soarele intra in ochi...enervant de frumoasa zi...
Si se decise...iubirea e de trait cu curaj...respectul se asuma...experientele se asuma...si orice vibratie care cheama are un mesaj...
Go for it...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu