Si am ajuns.
In fata
Era portalul...
Calcam pe nori, in " insuportabila usuratate a fiintei"...imbracat .
Spuneam in faptul noptii tot ce spiritul meu avea nevoie sa cearna...vorbeam despre suisuri si coborasuri ...despre piscuri si despre nivelul sub 0 al marii...
Trecusem deja prin portal cand am vazut cat e ceasul...am crezut ca am incremenit intr-un univers paralel unde pot continua asa la nesfasit cu salturile din subiect in subiect...propulsandu-ma direct...
catre luna.
Am traversat apele , scaldandu-ma si curatindu-ma in atmosfera asiatica...o vreme am crezut ca m-am trezit...caci dozajul de energie era ametitor...as fi stat o vesnicie...masurata in aici si acum...mereu la raspantie de drumuri cu ...ce urmeaza sa fie...dar fara nicio urma de gand despre asa ceva.
Zau daca imi mai pasa...timpul era uitat...si el ma uitase.
Asta e minunea
si mi se pare ca magia cea mai notabila este aceea in care ii dai unei zi a saptamanii puterea sa fie adusa la rangul de zi speciala...in care ceva spontan s-a petrecut...
Paseam pe nori...
Si saltam...
dincolo de portal...cand stele m-au luat de haine ...si mi-au dat stralucirea lor...
in sclipiri diafane...
asa am stiut ca sunt si eu o strea calatoare...
recunoscatoare...
ca a avut cu cine imparti o miercuri ce nu a mai fost o oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu