La galop prin universul meu launtric,
ma simt scindata.
Simt uneori ca sunt depasita de situatie, si ca nu ma pot ridica din golul in care am cazut...ma simt singura si parasita de mine insumi intr-o neincredere comuna cu intunericul din care nu poti culege odihna...ci nelinistea, si teama ca voi ramane mereu intr-o stare de comorbiditate profunda cu mine.
Si din cand in cand mai licare...ceva
O stea...
Un praf dintr-o stea...care s-a decid sa cada peste mine si sa ma lege intr-un dans al schimbarii...ceea ce ma face sa ma gandesc la felul cum lucrurile sunt relative...si cum realitatea este mereu reprezentata printr-o varietate de fatete...fiecare dintre ele dispunand de o aura de implinire la fel de profunda ca oricare alta, pe care noi o putem imputernici cu forta de a deveni realizare...asadar...neincrederea in mine este o slabiciune de a da frau unei fatete negative...a realitatii in legatura cu mine...si de a sublinia ingrosat tot ce vad neplacut...
Dansul acesta in sus si in jos...mi se potriveste, insa vreau sa il schimb cu unul mai armonios si mai vesel...si aici vine intrebarea...cat de motivata sunt sa il schimb si ce avantaj imi aduce dansul anevoios de acum, pe care atata amar de vreme l-am intretinut cu ardoare...de n-am reusit sa il transcend...si sa ma eliberez de el...
Probabil ca imi place sa imi dau impulsuri nervoase puternice ca sa pot face ceva mai pe urma..si sa fie realizabil pentru mine...poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu