Am marcat triumflul imaginatiei asupra inteligentei…printr-un curcubeu de panglici volatile…ce se evapora, si-ti intra in piele, lasand permanent in tine parfumul unor doruri care ard carnea unei inimi…ce-a ramas cu peretii plini numai de fotografii ale unui timp pierdut…intr-o sticla, al carui mesaj…nu se stie cui iiva apartine.
Aceste panglici…care ma inconjor…in aerul cald al rasuflarii…ma transforma intr-o nimfa…melancolica, si uneori departe de acest planetariu…aceasta macheta la scara redusa...din care se scurge pe nesimtite luciditatea…in urma ei ramanand sclipiri de intuitie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu