Ce va ingramaditi asa?...ati uitat ca exista un rand pentru toate?...oricum...de ce ma mai agit?
Toate nu sunt decat niste forme trecatoare...forme fara fond...care se infasoara si ma strang...
Imi e tot mai greu sa nu retin lipsurile...
lipsa timpului
lipsa spatiului pentru mine
lipsa atentiei
lipsa grijii
lipsa dragostei
lipsa iubirii
lipsa bucuriei
lipsa unei escapade facute in doi
Cum sa fac sa trec impasibila la lipsuri...sa ma concentrez pe prea plinul existentei...si...totusi sa fac astfel incat sa iau ulciorul sperantelor ca sa pot umple cupa cu cupa...fiecare gol din universul meu launtric...cum?
Cum sa mai transmit emotii, fara teama ca vor fi distructive...dar, stiu ca emotiile tratate...
se vor alchimiza...
Ma cuprinde nelinistea...
O neliniste obtuza...ce-mi paralizeaza mintea...
Stau nemiscata in toate miscarea fiintei ...si fac doar lucruri fara importanta...spun lucruri fara importanta...nu-mi gasesc in toata invalmaseala de cuvinte...cele mai potrivite...rame...care sa infrumuseteze tabloul acesta...al trairilor...
Ma incovoi de durerea unor ceasuri trecute...fara ca eu sa fi facut ceva esential...si mi-e teama ca ma voi rupe...intr-o durere, de mal...fara cuvinte, cu multa tacere...la gandul covarsitor...ca va trebui sa masor multe compromisuri...si sa accept o realitate data..care nu e a mea...
Pentru moment ma intind prin campul meu...cu primavara lui cu tot...si rup trifoii...iar inimile lor le cos...pe haina spiritului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu