Portelan

Te rog nu ma deda vantului cel ce spulbera trupul...unui glas stins...de stea polara..
Adu-mi aminte sa iti cant...in taina...zodia amara...a nefericitelor clipe...din care n-am cules decat unde sparte...intr-o apa tulburata...de absenta ta...clara, involuntara de fericire rara...
Ma zguduie abisul...se asterne-n mine ca o pata...se macina...si iese laolalta...cu celelalte surazande cioburi sparte...de o dalta...scapate de-o mana...tremuranda, intr-o balta de dureri...profunde...izvorate...din gandiri abrupte...
Mi-e sete de-o suradere...de un iz de menta...decent asezata..pe o bucata de suflet...cu gust de ciocolata...inzorzonat...cu un zambet galant...infatisat la portile tacerii...