Ce spun toate astea despre noi?
Ca ne-am dat peste cap , total. Suntem dezorientati. Busola a stat si noi am uitat cum e sa te mai ghidezi dupa steaua nordului. Dar panica cea mai mare este cand ne uitam telefonul acasa. Parca sta lumea in loc si capul la fel...si noi nu mai avem cap. Si cand ploua...oh, cand ploua...dar stai sa vezi cand ninge...orasul aproape ca paralizeaza...sau se intrece pe sectoare, in ambuteiaje si intarzieri...Si nervi, si iritare, si insatisfactia ca facem ce suntem obligati si nu ceea ce iubim cu adevarat si viata se scurge , uite-asa...Dar in inima acestei nebuloase se ascunde nucleul...inima plapanda care stimuleaza vitalitatea .
Vreau sa cred ca nu ne vom mai lasa ghidati de toate aceste banalitati...si ca noi insine, fiecare in parte va contribui la starea sa de bine si vom tolera mai bine imprejurarile ...Am in sine impresia ca ne trasam singuri traiectoria, iar daca ramanem impamanteniti in acelasi stil de gandire...vor mai trece 20 de ani pana la o schimbare vizibila...Psihologia multimii...energia universului...gandul ...in general...ca forta mobilizatoare...e de luat in seama...nu doar spui ceva in gandul tau dar in acelasi timp accesezi o energie...vitala care lucreaza pentru tine sau impotriva ta, pana la urma tot tu decizi chiar daca o faci fara sa fii prea constient de asta.
De ce ni se masoara tensiunea...de ce entuziasmul nostru este ghidat de un eveniment si lucrurile care ne plac ne fac mai energici?...
Exact. Este important sa ne ascultam , sa nu ne uitam pe noi indiferent care este scopul pe care il urmarim cu status-ul nostru...ca suntem parinti, ca muncim, ca avem parinti...Sa nu uitam ca viata pe care o avem ne-a inzsestrat cu misiunea de a pune vitalitatea noastra in slujba functionarii universului.
Este de preferat sa faci universul sa functioneze decat sa il blochezi cu ganduri care pana si pe tine te imbolnavesc. Ce rost are sa ramai in trecut, sa il faci prezent si sa te domine incat nici tu sa nu mai stii pe ce plan traiesti.
Daca ar fi sa gandim toti in termeni de ura si razbunare...razboiul ar fi o stare de a fi...si totusi, existam din iubire...ne-am nascut pentru ca unii oameni s-au iubit...iar cei care au facut-o din greseala...au adus un miracol pe lume ...oricum ar fi, traiti-va miracolul, indiferent de cum ati venit pe lume.
Fa din lumea asta cu scaune suite de nebune pe pereti si abajururi fara corp...o nebunie frumoasa in sine...caci asa suntem noi acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu