Ce sa fac?...am sa traiesc, mi-am spus intr-o doara...numai ca de multe ori am uitat sa ma concentrez sa traiesc si mi-am facut mai multe griji despre cum sa fiu eroul cuiva intr-o zi oarecare...pe cine sa mai salvez eu oare ? Pe mama, pe tata...pe x-ulescu care este in depresie?...
Si nu am bani de costum, sa imi trag si eu chilotii peste el si sa ma dau mare ca sunt superman...nici bani de statuie nu are nimeni, ca sa imi multumeasca in gura mare ca exist si ca fac o schimbare in lumea asta...E, asta e...traiesc si asa...traiesc din asta...ma multumesc si cu atat.
Ce posomarat e aerul cand toti fulgii de zapada il inabusa afara si inauntru e prea cald.
Dar nu-mi pasa , eu plec de-acasa...ies in lumea sa ma inzapezesc...sa mai gust si eu o treime din ce gustam cand eram mic...cu limba scoasa stand sa prind...zapada deasa...uitandu-ma tamp la cer in timp ce in ochi se oglindea usor caderea fulgilor...
Ma duc afara...ma duc sa prind racoarea...umezeala ...sa cern...din toata starea de adult...bucuria copilului pierdut.
In jurul meu tot mai multi oameni cresc...si uita miracolul bucuriei...
Dau la lopata dar nu se mai uita la zapada decat ca la un mare inamic. Si nu ii mai contrazic...E elementar...Le respect paloarea...au imbatranit...la ce sa se mai bucure...cand au sufletul uitat printre probleme.
Aminteste-ti cum era cand erai mic si ningea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu